14.sept.2010

Hello there.Scuze ca nu am mai dat niciun semn prin Constanta,dar am fost cam ocupata.Ce-i drept m-am cam suparat pe tine,pentru visul urat care mi-a dat batai de cap cam 2-3 zile...dar a trecut.Mama este aici,de fapt la Iuli,si ghici ce?Tudor sare la ea in brate si o pupa:).Ne-am jucat duminica seara cu faimoasele trenulete,pe care a trebuit sa le invatam dupa nume,dar vorba aia..orice pentru Tudor,nu?

Sambata a fost frumos,ceea ce inseamna ca a fost una din sambetele alea in care mi-ar fi placut la nebunie sa stam impreuna,sa luam micul dejun,sa ingrijim florile sau pur si simplu sa stam.Stai,pe cine incerc eu sa pacalesc?de fapt,a fost una din sambetele in care am fi facut curat...tu cu aspiratorul,eu cu praful si geamurile.We were a great team.Acolo au aspirator,sa stiu daca il iau cu mine cand va veni timpul.
In rest,sunt fericita.Ii am pe toti langa mine.Toti iti duc lipsa,dar avem pozele care il mai diminueaza.
Te las acum,trebuie sa beau cafeaua cu Tzambal.Puuuup

PS:Iti las o poza cu mine si cu gogoasa de duminica

Despre Tudor

Asculta mai multe audio Muzica

Nici nu imi vine sa cred ca a trecut atata timp de cand nu am mai scris.S-au intamplat multe lucruri,frumoase in mare.Eu mi-am revenit,sunt mai fericita,mai echilibrata si zambesc tot mai des:)
Viata mea pare sa capete contur,sa isi reia cursul pe care l-a pierdut o data cu tine.Ma bucur de fiecare pas pe care il fac,de fiecare moment pe care il petrec cu Tudor,il strang tare in brate(cat si pentru tine),ii arat poze cu tine si il intreb mereu cine e in poza.Si ghici ce imi raspunde."Taieee!" pe un ton foarte hotarat.Ar trebui sa il vezi cu cata putere loveste mingea si cat de fericit e cand ma joc cu el.Dar mai ales sa o vezi pe mama...ii stralucesc ochii cand il vede si cand spune un cuvant,inima ii tresalta de bucurie.Stiu ca ar fi vrut sa va bucurati impreuna de el,dar va avea mama grija sa ii transmita iubire cat pentru amandoi.
Stiu ca o sa creasca si o sa se intrebe cum erai.Iar eu o sa ii povestesc toate intamplarile cu tine,o sa am grija sa stie ca,daca ai fi fost langa el,l-ai fi iubit enorm,te-ai fi jucat cu el,l-ai fi invatat sa joace fotbal si mai ales l-ai fi invatat sa faca farse tuturor,ca doar la ce te pricepeai tu cel mai bine?!:)
Odata cu el,cresc si eu,Iuli se maturizeaza si mai mult,iar mama va incaruntii.Asta face timpul...si mai si vindeca.
Te las cu drag

Un sincer "La multi ani" ar fi fost dragut

..de Sf Petru.
Niciodata nu am realizat ca tu chiar ai un nume frumos:)
O sa ma gandesc la tine toata ziua

:)Multumesc

...pentru ca m-ai ajutat sa ma ridic,pentru ca ai grija de mama,pentru ca esti langa mine in fiecare zi acolo intr-o alta forma,pentru ca ne readuci zambetul pe buze,pentru ca Iuli a fost fericita azi si relaxata,pentru tot:)

No more chapters.

Chiar daca titlul indica faptul ca nu voi mai scrie,nu va fi asa.Voi mai scrie pentru ca tot mai am multe de spus.
Din pacate,iar urmeaza o perioada grea si sper ca esti alaturi de mine.Sper ca tu esti cel care ma ajuta sa ma ridic cand ma pierd,cand nu stiu in ce directie s-o iau.Sunt cam trista,desi teoretic nu am de ce.Dar chiar nu simt pe nimeni aproape de mine.Nu vreau sa par copilul ala neinteles.Nu pot spune unei singure persoane tot ce am pe suflet,poate doar tie.Stiu macar ca tu nu ma judeci,indiferent de deciziile pe care le iau.
Mi-e dor de casa in am petrecut atata timp,de balconul unde am am petrecut zeci de ore,tu la tigara si eu la soare:) la masuta improvizata de tine si langa florile pe care le ingrijeai cu atata drag.Stiu ca nu am mai venit de mult timp la tine,dar promit sa vin si sa stau mai mult de data asta,singura.
Mi-e dor de tine:)si mamei ii este,si Iulianei...tuturor.Dar cred ca mamei cel mai tare.Ai grija de ea

Chapter 30.Doar o poza...Iuli si tatal meu

Chapter 29.Hachiko

Ma uit la poza ta in fiecare zi.Si zambesc,iti zic un "Buna dimineata "in graba,pt ca de cele mai multe ori trebuie sa fug ori la un examen ori la munca.Pe drum ascult muzica,sa nu ma plictisesc.Mi se intampla sa schimb melodia daca este prea trista,dar e una care parca nu ma lasa sa trec mai departe..e soundtrack-ul filmului "Hachiko,the dog story".Nu l-ai vazut cu siguranta,dar stiu ca ti-ar fi placut enorm,pe langa faptul ca am fi inundat camera daca ne uitam amandoi deodata.Este povestea unui caine,ce isi gaseste stapan un om cu suflet mare.Hachi il asteapta in fiecare zi de la munca pe stapan,pana intr-o zi cand acesta nu mai apare...Hachi stie ce are de facut asa ca timp de 10 ani isi asteapta stapanul in statia trenului.Poate ca stie ca nu va mai aparea,dar asta inseamna loialitate sa-l astepti pana la sfarsitul vietii pe cel care a fost bun cu tine,si te-a iubit poate mai mult decat pe el insusi.
Asa ca desi stiu ca nu vei mai aparea e de datoria mea sa astept pana la sfarsitul vietii.Asta e rasplata mea pentru 20 ani in care m-ai iubit,ai plans ori de cate ori am suferit,ai ras ori de cate ori am spus o gluma proasta,m-ai incurajat ori de cate ori nu imi dadea atentie baiatul pe care il placeam,m-ai strans tare in brate de ziua mea si m-ai aplaudat cand iti gateam,desi era probabil cea mai proasta mancare ever.
Te voi astepta,dragul meu:)

Chapter 28.Totul are un scop.Dar care e?

Stiu ca ai vrea sa ma tragi putin de urechi pentru ce am facut in ultima vreme,dar tu m-ai invatat ca fiecare lucru nu e intamplator si are un scop exact.Dar ia spune-mi care e scopul ridicarii tale spre cer?nu ti-ar fi placut sa-mi mangai usor capul cand aveam sa sufar sau cand aveam sa iti spun un lucru nu tocmai dragut despre mine si tu sa ma fi iertat.Ai stiut ca o sa ma doara atat?Ai stiut ca mama o sa se simta asa singura?Ai stiut ca o sa vin in fiecare seara de Pasti sa iti aduc lumina in alt loc decat acasa?Ai stiut ca o sa vin cu o lumanare in mana in loc cicolatica Rom sau prajitura Magura,preferatele tale?Ai stiut ca o sa ma joc fotbal cu Tudor si ca o sa ma uit in jurul meu sa vad daca esti acolo?Ai stiut ca o sa imi lasi o rana adanca in suflet?Ai stiut ca Iuliana nu poate citi tot ce am scris eu despre tine?
Daca stiai toate astea ramaneai..Asa ca,care e scopul?

PS:In poza,tata cu sora mea:)

Chapter 27. Un vis frumos...

Am avut o saptamana cam grea si nu prea am apucat sa mai scriu pe blog desi mi-au trecut foarte multe prin cap.Dupa post-ul de mai devreme,l-am visat pe tata impreuna cu sora mea si mama,eram toti 4 acasa linistiti si fericiti.Poate ca tata mi-a dat un semn,ca ne vede,ca ne simte...M-am trezit fericita si uimita totodata,pentru ca nu m-a mai durut asa tare,nu am mai simtit apasarea aceea in piept,ca si cum ma sufoc.Mi-a fost bine pentru prima oara dupa un vis cu tine.
Azi m-am urcat linistita in autobuz,in jurul meu stand numai oameni de peste 50 ani.In fata mea un barbat la 50-60 ani care mi-a atras putin atentia...semana cu tata,izbitor de mult.Nu m-am putut stapani si lacrimile au dat navala,am inghitit in sec si am incercat pe cat posibil sa evit contactul vizual cu barbatul respectiv.M-a tulburat,insa m-am ridicat de pe scaun si am coborat.Mi-am revenit dupa ce am fost la un magazin de jucarii si i-am cumparat 2 jucarii minutate lui Tudor,care pe 10 mai va implini 2 anisori.
Poate ca am fost lasa,as fi putut sa il privesc mai mult pe barbatul acela.
Maine ma duc la Iuli,voi sta cu Tudor sa ne jucam impreuna.O sa ne gandim la tine.
Te iubim:)

Chapter 26.Dear father,

Azi a fost cald si frumos afara,si tu stii ca sunt fericita.Da,stiu ca nu e sambata.Dar orice zi poate deveni sambata.
Tot azi am vorbit despre tine cu zambetul pe buze,incercand sa alung spaima de pe fetele persoanelor dragi carora le povestesc despre tine...toata lumea pierde pe cineva la un moment dat,desi in cazul meu a fost prea devreme.Stii,as vrea sa fac ceva pentru fiecare caruia i se intampla asta...Sa ii invat sa zambeasca,sa ii invat sa se uite stanga sau in dreapta desi nu e nimic..cu trupu acolo.sa ii invat sa iubesc in continuare ceea ce candva exista fizic pe pamant.
Mai tii minte cand mi-ai adus un brat de trandafiri rosii de ziua mea?si m-ai pupat...iar apoi te-ai ascuns de mine pentru ca emotiile te-au doborat.Ma intrebam atunci de ce erai asa sensibil,dar pe parcurs am aflat raspunsu.Pentru ca mi se intampla la fel cand vad un tata si un copil plimbandu-se prin parc sau cu bicicleta.Ti-a fost teama ca o sa cresc prea repede iar tu nu o sa mai fii sa ma vezi,nu?Dar ma vezi,nu-i asa?Pentru ca daca as stii ca nu e asa,daca as fi sigura ca tu nu mai stii nimic de mine,de Iuli,de mama si mai ales de Tudor...as fi trista din nou.Ai vazut cum a fost weekend-ul asta?Tudor mananca singur cu furculita,face nazbatii exact ca tine...si seamana cu mama:) Iuli e din ce in ce mai frumoasa,mama e fericita cand ne adunam toti si mai ales ca se poate bucura de noi...Ai vazut toate astea?Eu cred ca da.Si atunci vom continua sa facem lucruri furmoase impreuna,si tu sa fii langa noi,sa ne pastrezi uniti si sa nu ne lasi sa uitam cine suntem.
Asa ca o sa inchei aici.
P.S.:Nu te supara pe mine pentru pozele pe care le postez cu tine,dar stii ca intotdeauna te-am considerat un barbat prea frumos pentru a te pastra doar pt noi:)

Cu mult drag,Gabriela.

Chapter 25.Tata si talentul lui de instrumentist

Tata avea multe talente.In primul rand desena extraordinar de frumos,scria poezii(pe care voi incerca sa le postez in viitorul apropiat),dansa mai ceva ca cei de la "Dansez pentru tine",stia sa repare orice,inventa ceva fabulos din nimic si nu in ultimu rand canta.Nu din voce,ci la instrumente care de asemenea erau facute de ele.
Cel mai ciudat instrument era solzul imens de peste pe care il baga in gura si scotea niste sunete fascinante.Apoi vioara din coceni care culmea incetul cu incetul incepea sa sune a vioara.De matura pe post de chitara v-am postit pe la inceput.
Cum veneam cu vreo prietena acasa cum ne oprea pe hol sa ne faca demonstratii.Eu,jenata la inceput il rugam sa ne lase in pace.Dar nu ceda si reusea sa ne amuze minute intregi.
De-as gasi vioara aia pe undeva sau solzul...pana una alta imaginile cu tata cantand la instrumente nu le pierd:)
In fine,m-am decis ca de acum incolo sa postez si cate o poza cu tata de cand era tanar.


In poza e tata cu sora mea la cateva luni:)

Chapter 24.Tata si...Gabriela

Nu stiu daca vi se intampla ca atunci cand vedeti o persoana,sa incercati sa ghiciti ce nume are.Eu fac asta in fiecare zi.Mai ales cand cunosc o persoana pentru prima data incerc sa-mi dau seama daca i se potriveste sau nu numele.Cam asa s-a intamplat si cu mine...mi-au ghicit numele.
Ma intorc cu 22 ani in urma,cand marea dorinta a surorii mele,de a avea o sora sau un frate s-a indeplinit.Cat am stat in burtica la mama eram Georgel,cand m-am nascut am devenit neoficial Elena Georgiana.Erau toti foarte hotarati ca asa avea sa ma cheme,lucrurile insa au stat altfel.Tata fiind cel care s-a dus sa-mi ridice certificatul de nastere cand a pus pixul jos a scris Gabriela,nume ce nici macar nu fusese mentionat inainte.Inspiratie de moment probabil.S-a intors acasa cu certificatul,mama si sora mea foarte incantate l-au deschis convinse ca numele meu devenise oficial.Tare mult as fi vrut sa le fi vazut reactia cand au vazut Gabriela.
Mai tarziu si-au dat seama ca e cel mai potrivit nume pentru mine,si se bucura ca tata a fost mai lucid la momentul respectiv decat ele...pentru ca sincer tare le-as mai fi urat pentru numele de Elena-Georgiana.No offence pentru cele ce poarta aceste nume,dar nu mi s-ar fi potrivit cu siguranta.
Asa ca probabil acest "dar" al meu de potrivi numele cu chipul unei persoane poate fi mostenit.
Multumesc tata:)

Chapter 23.Tata si grija lui/a mea

Vocea blanda,mana grea pe capul meu,incercarea de a ma binedispune,toate faceau parte din ritualul tatei atunci cand eram bolnava.Imi incalzea mancarea,ma intreba din 5 in 5 minute cum ma simt,de ce am nevoie si incerca sa ma faca fericita...reusea de multe ori.Intr-o zi l-am intrebat de ce e atat de grijuliu si de ce ii este atat de teama,nu era ca si cum eram bolnava grav.Iar el mi-a raspuns simplu:Pentru ca peste cativa ani se va intoarce roata si va trebui sa faci aceleasi lucruri pentru mine.
Acei peste cativa ani au trecut repede,prea repede si intr-adevar am facut aceleasi lucruri,am incercat sa il binedispun desi ochii lui erau fara speranta,desi vocea se pierdea ori de cate ori incerca sa-mi zica ceva.Ne-am uitat impreuna la intreaga serie de BD-uri,la diverse documentare,i-am umezit buzele cu apa,stateam cu el cat puteam...dar mi-am dat seama ca teama e din ce in ce mai puternica.Si nu a fost corect,teama lui nu s-a comparat cu a mea.Eu stateam maxim 3 zile la pat,el a stat mai mult.Suferinta mea era scurta,a lui mai lunga.Durerea pentru amandoi poate de 100 de ori mai puternica...
Roata s-a intors dar pe mine m-a si lovit...Natura si-a urmat cursul...Din pacate

Chapter 22.Tata si ucenicul lui

V-ati trezit vreodata fericiti,dar atat de fericiti incat orice vi s-ar spune zambetul tamp ar ramane nemiscat pe fata voastra?Eu da.Si nu o data.Mi se intampla cel mai des cand eram la bunica in vacanta de vara.Tata era si el prezent.Vroia sa isi petreasca o parte din concediul cu minein aer curat.Mi-aduc aminte ca ma trezeam inconjurata de o racoare incredibila chiar daca afara erau 35 grade la 8 dimineata.Casa bunicii era tare racoroasa,si chiar cu sforaiturile tatei in cap adormeam in mai putin de 5 minute.
Ma trezeam deci la 8 dimineata,fericita si incepeam sa strig prin curte ori dupa bunica ori dupa tata.Pe tata nu il gaseam niciodata in alta parte decat in gradina.Ori sapa,ori taia copacii.Ma duceam la el in pijamale si il ascultam povestind poate si o ora fara sa ma plang ca stau in picioare sau ca e prea cald.Imi explica rolul fiecarui element din natura,mi-a explicat de ce perii trebuie taiati cat mai des,de ce corcodusele sunt mai bune coapte decat crude,de ce vinul iese mai bun atuni cand via este suficient de uda,de ce sunt utile speritorile de ciori,de ce este bine sa avem grija de natura si sa o admiram.Pentru ca,dupa cum spunea el,natura se va intoarce intr-o zi impotriva noastra daca nu o tratam cu respect...avea dreptate.
M-a invatat chiar sa sap,sa scot cartofii din pamant cu grija chiar daca la inceput scoteam numai jumatati,sa plantez flori.
M-a facut sa imi doresc o gradina cu mirodenii,pomi fructiferi de care sa am grija asa cum m-a invatat el
Promit ca in curand ma voi trezit din nou atat de fericita ca si atunci...Sper

Chapter 21.Tata si noi doua

Intr-unul din momentele lui de nostalgie tata a inceput intr-o zi sa-mi povesteasca despre viata lui si a mamei inainte sa ne nastem eu si sora mea.Cand s-au casatorit,mama avea 18 ani si tata 22,cam tinerei,dar asa era pe vremea aia.Mama a ramas insarcinata prima oara cu sora mea la 21 ani,iar tata isi dorea cu disperare o fata,cel putin asa sustinea el.
Zece ani mai tarziu,am aparut eu,de data asta mama se pare ca ar fi vrut un baiat,iar tata tot o fata.I-am facut pe plac tatalui si am iesit exact ce si-a dorit.Rareori mai auzi un tata sa fie mandru ca are 2 fete,dar se pare ca el chiar si-a dorit.
Desi sunt atatia ani diferenta intre noi,ne intelegem bine,chiar si cand ii consumam spuma de par pentru prajiturile mele sau ii foloseam cutia de bijuterii ca pat pentru papusi.
Ma intreb oare daca tata ar fi avut 5 fete in loc de 2,tot mandru ar fi fost?!Probabil ca da.Vorba aia,pana si cioara isi lauda puiul:)

Chapter 20.Tata..si asteptatul

Astept sa sune,dar nu suna.Cam multe momente in care tot astept..in zadar.
Il asteptam in fiecare seara sa vina de la munca si tresaream de cate ori il vedeam.Imi doream sa il vad venind si cand voi fi avut 50 ani:)
Il astept asa cum m-a asteptat in fiecare dimineata timp de 12 ani cu ceaiul la 7 dimineata in bucatarie...ceai de tei indulcit cu 2 lingurite de zahar,in cana mea preferata.Cat sorbeam cu placere din ceai il priveam parca pe furis asteptand sa-mi zica ceva...si imi zicea.
Il astept ca in fiecare seara sa manancam toti 3 impreuna.Il astept sa ma trezeasca dimineata,sa ma alinte si sa ma minta ca ceasul e 12 cand de fapt e 9.Il astept sa ma strige sa ii umezesc buzele cu apa si sa il dau cu strugurel.Il astept sa ma strige si sa-mi zica ca e pofta de eclere si savarine pe 1 ianuarie.
Astept sa imi zica ca ii este dor de Tudor,nepotul lui cu care trebuia sa joace fotbal cand avea sa mearga in picioare.Tudor merge si chiar joaca fotbalu,dar nu cu bunicul lui.
Nu o sa uit niciodata privirea trista stiind ca nu ne va mai vedea niciodata,nu o sa uit niciodata cum m-a intrebat de ce plang iar eu i-am raspuns ca sunt doar racita.Nu o sa uit niciodata cand mi-a zis mama ca lui tata ii e dor de mine...
Astept sa-mi zici ca iti e dor de noi...

Chapter 19.Tata si...vocea lui

Mama povesteste ceva,eu stau intinsa langa ea...din spate se aude o voce.Cu coada ochiului zaresc ceva rosu.E vocea lui..ma intorc,respiratia mi se opreste,inima bate cu putere.El vorbeste...e in fotoliul lui,in traningul rosu.Vreau sa ii vorbesc dar nu pot.De ce nu pot?Vreau sa strig la el,vreau sa sar in bratele lui sa il implor sa nu mai plece...nu pot.
Deschid ochii,a disparut.A venit din nou in visul meu.Ma bucur.Te mai astept.Mi-e atat de dor,am nevoie sa mai vii...

Cat despre poza,sunt eu la 5 luni sprijinita de tata:)

Chapter 18.Tata si pofta de "ceva bun".

Tata era extrem de pofticios,ca si mine de altfel.Ne placea sa mancam bunatatile facute de mama pana aproape explodam.
In fiecare weekend ne guduram amandoi pe langa mama sa ne face ceva bun,iar mama ceda intotdeauna.Tata era innebunit in special dupa shuberek si branzoaice.Intr-unu din weekend-uri mama ne-a facut shuberek..Am mancat fiecare cate 7,fara sa ni se faca rau si poate am mai fii mancat daca nu ne oprea mama.
Daca mi-era pofta de chipsuri sau snacksuri tata se si apuca de facut cartofi prajiti rotunzi.Tin minte ca era reclama la Pringles si eu ma plangeam ca as manca o cutie intreaga,iar tata se si ducea in bucatarie sa imi faca un castron de cartofi rotunzi si crocanti.
Cea mai placuta surpriza a mamei era pizza pe care o prepara de obicei duminica dimineata iar tata ma tinea departe de bucatarie pentru a nu o prinde pe mama in actiune.
Ne placea tot ce gatea mama,de la felurile romanesti pana la cele italienesti.De multe ori nici nu o lasam pe mama sa stinga aragazul si noi ne si asezam la masa asteptand bunatatile.
Si acum mananc cu placere tot ce gateste mama,uitandu-ma la scaunul gol din fata mea.Rareori se aseaza cineva in acel loc...Ar fi fost dragut daca in seara asta am fi pus 3 farfurii pe masa:)

Chapter 17.Tata si vremea

Vremea capricioasa din ultimul timp m-a dus cu gandul la multe lucruri frumoase,dar mai ales la tata.El avea un talent deosebit de a prezice vremea.I-am zis de cateva ori ca daca ar fi fost femeie,ar fi avut mare succes pe marile ecrane,iar el,ca raspuns imi zicea ca ar fi avut nevoie si de un posterior generos pentru asta.
Se intampla de foarte multe ori cand mergeam la bunica,la tara,ca tata sa prezica vremea.Noi initial radeam de prezicerile lui,mai ales ca afara e soare si cald,fara niciun nor iar peste jumatate de ora incepea sa ploua torential.Parca avea un al saselea simt.
Era placuta senzatia cand stateam amandoi in bucataria de vara ne adaposteam de ploaie si ne minunam de fortele naturii.Era si mai placut cand il priveam dormind pe ssezlongul intins in curte.Era placut sa il privesc si atat.
Cu siguranta ar fi prezis si ninsoarea ce ne invaluie de atata vreme iar eu m-as fi amuzant,insa l-as fi sunat apoi sa imi cer scuze pentru ca nu l-am crezut.

Chapter 16.Tata si DOD

Stand pe canapeaua de culoarea piersicii,astepand ca Ina sa-mi dea un semn sa ma duc sa o astept la metrou,imi trece prin cap o scena in care tata are rolul principal.
"Sunt trasa de mana de tata,alergam parca dupa ceva.Hop si suntem in autobuz.Sunt imbracata in rochie si am sandalute in picioare.Tata ma duce undeva,dar unde?Afara e cald,foarte cald..tata poarta camasa alba cu maneca scurta si pantaloni de costum crem.Imi dau seama ca ma doare gatul,tata e parca prea sus...se pare ca sunt mica si am 4-5 ani.
Coboram din autobuz,de data asta mergem normal.Nu mai sunt nevoita sa alerg.Ajungem intr-un loc spatios si verde,un lac se zareste in mijloc.Ne intalnim cu mama.Mergem undeva impreuna.
Intram intr-un loc,tata scoate bani si ii plateste doamnei de la intrare.Apoi in fata mea se iveste o scena imensa cu sute de locuri de jur imprejur.Apare un om pe scena,il recunosc de la televizor.Isi spune Doru Octavian Dumitru...spune glume,cica.Lumea rade.Eu nu.Ai mei rad.Eu zambesc.Rochia mea din panza topita se ridica iar mama imi atrage atentia.
Lumea aplauda,ne ridicam si plecam.Tata ma intreaba daca mi-a placut.Nu mi-a placut,dar totusi il mint si ii spun ca da."

Ma intreb acum de ce din ziua respectiva m-am uitat cu placere la show-urile lui Doru Octavian Dumitru?Si cred ca am gasit raspunsul.Am petrecut o zi frumoasa alaturi de ai mei,si in mintea mea de atunci am crezut ca datorita lui.
Acum zambesc cand il vad si imi doresc sa dau timpul inapoi cu 16 ani si sa ma intorc macar pentru cateva secunde in mijlocul multimii,dar mai ales langa el:)

Chapter 15.Tata si sambata

Pentru mine intotdeauna sambata a fost o zi fericita indiferent de anotimp,indiferent daca eram in vacanta sau nu.Sambata zambesc pentru ca sunt libera,pentru ca e soare aproape tot timpul,pentru ca e zi de parc.
Acum am realizat cine a transformat sambata intr-o zi perfecta...parintii mei.Ma trezeam pe la 9,uneori chiar de rasul tatalui meu care se uita la Animal Planet la emisiunea The funniest animals on the planet...Ma trezeam si cu ochii lipiti ma asezam pe canapea si pana nu se termina emisiunea nu ma ridicam.Radeam cu tata uneori pana ne durea burta..apoi mama ne chema la masa,ne pregatea micul dejun,acel mic dejun sanatos si natural,ce consta in oua ochiuri sau omleta,paine prajita,ceai,unt,gem,etc.
Dupa ce mancam ne apucam de curatenie.Tata se ocupa de datul cu aspiratorul,mama pe la bucatarie iar eu eram responsabila cu praful si uneori cu stersul geamurile.Treaba in 3 mergea bine,terminam repede.La pranz dormeam toti,care unde apuca...eu de obicei pe canapea,tata in fotoliu,iar mama in dormitor.
Apoi ne trezeam,si fiecare facea cate ceva.Eu ieseam afara,tata iesea si el afara cu vecinii iar mama gasea un film sau venea vreo vecina in vizita.
Cand eram mica mica,sambata la ora 5-6 mama imi facea baie pe cap si in timp ce ma pieptana si ma usca eu ma uitam la telenciclopedia..dar apoi au aparut discovery &co. si am renuntat la vesnica emisiune:)
Seara ne strangeam iar in sufragerie si ne uitam la un film.De obicei tata glumea cu noi si ne spunea ca el a mai vazut filmu desi nu era asa,si ne inventa o poveste ca si cum ar fi fost rezumatul filmului...intotdeauna radeam:)
Ma uit si acum la The funniest animals on the planet si zambesc,insa nu mai rad ca inainte,iar sambata ramane la fel de frumoasa,dar incompleta.

Chapter 14.Tata si dansul

Mi s-a spus ca in ultima vreme postarile mele au fost un pic triste.Presupun ca vor mai exista astfel de postari,dar cea de astazi va fi una mai vesel.

Una din calitatile tatalui meu a fost telentul la dans.Stia sa danseze orice cu oricine.Si cand zic orice,crede-ti-ma,nu exista dans pe care tata sa nu-l stie.Fie ca era vorba de populara,fie de muzica usoara reusea intotdeauna sa atraga atentia.

Cel mai mult ne amuza insa cand dansa pe muzica lui Michael Jackson.Ar fi fost foarte trist daca ar fi aflat despre plecarea lui dincolo.Imaginati-va cum ne strangeam toti verisorii la noi acasa sau la una din matusi,si tata incepea sa danseze fara sa oboseasca,ore intregi.Ii placea,iar schemele lui ne amuzau:)Era frumos sa privesti un barbat la 50 ani cum incearca sa imite un superstar,ba chiar imprumuta si palaria bunicului pentru mai mult efect.

Nuntile pentru el erau o invitatie la dans,iar daca mama nu vroia sa danseze gasea el o tanti pe care s-o invarta pana la epuizeala:)

A incercat sa ma invete si pe mine,dar in zadar.De la sora mea a mai reusit sa obtina ceva,dar eu am fost hopeless.Imi zicea mereu ca seman cu mama,ca si ea e impiedicata...cand se uita la mainile mele se minuna,zicea ca am carnati in loc de degete fine iar eu ma cam suparam.Acum daca imi zice cineva acelasi lucru,ma amuz.

Talente a avut mai multe,dar despre el voi vorbi in posturile urmatoare:)

Chapter 13.Sania mea speciala

Cand am iesit astazi de la munca pe la 14.30,parca ma aflam intr-un glob cu tot ninsoarea deasa.Cu pasi marunti am calcat pe zapada groasa si brusc parca m-am intors cu vreo 10-12 ani in timp...

Eram in fata blocului in Constanta,si ma chinuiam sa-mi fac loc prin troienele de zapada.Asteptam pe cineva...din scara a iesit tata in traning-ul lui rosu,in papuci de plastic si cu totosii impletiti de bunica.Cara ceva greu...da!este sania mea

Sania mea era una speciala,pentru ca tata mi-a "construit-o "in 1981,scria pe ea anul si numele meu...frumos cu litere italice...era lacuita...si atat de mandra eram cand ieseam cu ea.Cum ningea,tata imi si zicea sa scoatem sania din subsol sa o curatam.

Tata o curata bine bine sa nu cumva sa lase urme de rugina pe zapada...apoi urca in casa,se imbraca...si iesea sa ma traga cu sania prin zapada afanata:)

Era bine,ma bucuram...si imi doresc sa nu ma fi dat jos de pe sanie sa raman acolo iar tata sa fie in fata mea pentru totdeauna...sa raman pe sania vietii...dar el sa fie acolo..sa-l vad.

Astazi nici sania nu mai e,dar a fost cel mai special cadou pe care l-am primit si il voi primi vreodata,pentru ca a fost facut din suflet...pentru mine...de la el:)

Chapter 12. Cincizecisiopt

Acum 58 ani se nastea o persoana,persoana ce avea sa schimbe cursul vietii .Al 9-lea copil,ultimul,avea sa fie unul alintat si iubit atat de surorile numeroase cat si de cei mai minunati parinti.
Copilaria a fost una normala,la tara,intr-un mediu sanatos si traditional.Inca de mic a stiut sa-i pacaleasca pe cei din jur pentru a obtine ceea ce isi dorea.
Da este vorba de tatal meu,care astazi ar fi implinit 58 ani.
Nu trecea an in care el sa nu-mi povesteasca despre pataniile din copilarie.La scoala era un copil constiincios,iar una din surorile lui facea il necajea mereu.Odata i-a inlocuit cartile cu un motan grasan,tata nedandu-si seama.Pe drum a auzit un mieunat,iar cand a deschis geanta de scoala a si tansnit motanul mofturos.Alta data aceeasi sora,de suparare ca el dormea inca la ora 10,l-a luat cu tot cu plapuma si l-a scos in drum in zapada mare.
Cand a mai crescut a inceput sa devina acel macho de ii vedeam noi prin discoteca sau la scoala,crezand ca lumea e la picioarele lui.Pana a intalnit-o pe mama.Nu au stat un an si s-au casatorit.Au venit in Constanta,au stat cu chirie intr-o camera batraneasca,dar erau amandoi.Apoi a aparut sora mea Iuliana,cand mama avea 22 ani si tata 26.Atunci s-au mutat in apartamentul in care am crescut si eu.
Viata lui s-a desfasurat normal,cu suisuri si coborasuri.Dorinta de a avea fete s-a implinit.Daca as scrie toate povestile pe care mi le-a insiruit de-a lungul anilor,nu as mai avea timp nici de facultate si nici de munca.Insa ele raman in mintea mea,zambind ori de cate ori ma gandesc.
Ti-as fi zis "La mult ani!",insa nu e tocmai portivit....dar tot ziua ta ramane:)

Chapter 11.Tata m-a invatat...

Tata m-a invatat de mica multe lucruri de care stiam ca am sa ma folosesc pe parcursul vietii.Insa a existat totusi ceva ce nu am inteles de ce trebuia sa invat.Seara ma punea sa fac flotari,si el in paralel cu mine,sa ma ridic de jos tinuta de genunchi,cu abdomenu pe pamant sa ma ridic la 90 grade...era ceva greu de realizat,dar cu timpul am reusit.Pe atunci nu intelegeam rostul lor,corpul meu la varsta aia fiind perfect normal,conditia fizica pot sa zic fara niciun pic de modestie,una destul de buna.

Tata ne-a invatat pe mine si pe sora mea ce inseamna competitia,ce inseamna sa te intreci pe tine insuti...dar mai ales ca atunci cand faci un lucru il faci pentru tine,nu pentru ceilalti.Daca aveam nevoide de un sfat,tata nu ne spunea concret "Fa asa",ne spunea:"Faceti cum vreti,dar faceti pentru voi".Un sfat banal dar plin de semnificatie.Cantersc cuvintele lui mai mult decat 200 carti de filosofie si psihologie.

El nu mi-a zis niciodata sa invat,ba chiar aveam impresia ca nu ii pasa,dar de fapt imi arunca replica:"Dar gandeste-te ca renunti la un ceva pentru tine".De aici a plecat increderea mea,increderea ca pot.

Apreciez faptul ca a existat o asa persoana in viata mea,persoana care nu ar trebui sa lipseasca din viata nimanui.

Curajul meu castiga teren pe zi ce trece,poate acum jumatate de an nu as fi fost atat de hotarata despre impartasirea amintirilor mele cu tata pe un simplu blog...

Acum sunt mai hotarata ca niciodata,nu scriu pentru cei din jur,scriu pentru mine in primul rand pentru ca asta am invatat de la tata...pentru sufletul meu..si pentru al lui:)

Chapter 10.The one with the special gift

Pe la varsta de 10-11 ani au inceput sa apara pe piata tot felul de jucarii,biciclete care mai de care si in special rolele.Role nu avea toata lumea si isi cumparau mai ales cei care auvsesera patine cu rotile.Eu am avut patine cu rotile,dar una din ele suferise o modificare...ramasese cu 3 roti.Dar am mers cu ele asa.

Vazand eu ca toti copii incepusera sa aiba ba role ba biciclete,am hotarat ca trebuie si eu sa am una din ele.Cum pe bicicleta am invatat sa merg abia acum 6 luni,va dati seama ca am ales role.Pe mama nu aveam cum sa o coving sa-mi cumpere role,asa ca mai ramanea doar tata.

Planul meu era sa il conving pe tata pe cale sentimentala:)...asa ca am fost fetita cuminte cateva saptamani bune,dar tata tot nu se lasa convins.Intr-o seara cand tocmai venise tata de la munca,m-a chemat in casa si mi-a sa mergem sa-mi cumpere role...nici nu va puteti imagina cata fercire am simtit atunci.Toata lumea era la picioarele mele.Am mers impreuna la Marvimex(un fel de IDM dar mai taranesc:D),pe atunci in voga in cartierul Inel 2,si mi-am cumparat role cu roti din plastic si barete verzi.

Am ajuns acasa si bineinteles am iesit cu rolele cele noi sa ma plimb.Era o zarva,sa fi fost vreo 10 copii pe-afara fiecare facea cate ceva.Ne plimbam pe aleile pline de gropi,dar nu ne pasa.Cine mai era ca noi?!

Imi aduc aminte ca in urmatoarele saptamani tata ma gasea afara de cate ori venea de la munca si ma intreba de fiecare data daca nu cumva luasem vreo cazatura,iar eu mandra ii spuneam ca nu si ca nici nu voi lua.

Tata imi zambea mereu si se uita cu drag la cat de fericita ma facuse cu o pereche de incalataminte pe roti.

Nu stiu daca am apucat sa ii multumesc vreodata pentru ca m-a facut atat de fericita cumparandu-mi ceea ce mi-am dorit,dar sunt sigura ca nu a mai fost nevoie:)stia el sa-mi citeasca gandurile

Chapter 9.The one with the shoes

Intamplarile de genul aceasta au fost multe,insa am sa amintesc doar 2 dintre ele.

Cum probabil v-ati dat seama tata era un tip funny.Sora mea spune despre Tudor,nepotelul meu,ca l-a mostenit pe tata la partea care tine de umor...mai exact face tot posibilul sa-i amuze pe cei din jur.Asa ca,de cate ori avea ocazia tata facea cate o boacana.

In urma cu vreo 5-6 ani a venit prietena mea Corina pana la mine.Ca orice om,si-a lasat incaltamintea la usa...Corina zice ca isi aduce si acum aminte ca era incaltata pe atunci cu adidasii de la Franco Benussi..cu plasa:)).Cat timp eram eu cu Corina la mine in camera,tata s-a si pus pe treaba,mai exact a ascuns un adidas al Corinei si l-a inlocuit cu altceva de la mine...cand sa plece Corina,bineinteles ca a remarcat lipsa unui adidas,ea neintelegand ce s-a intamplat..eu stiind de ce in stare tata,l-am rugat sa inapoieze adidasul cu pricina..mi-a luat vreo 5 minute pana am recuperat adidasul si asta pentru ca se prefacea ca nu stie despre ce este vorba.

Alta data a venit Catalina(Țambal,cum ii zicea tata) intr-o iarna.Catalina mea,infofolita pana in gat bineinteles avea si cizme in picioare,cizme pe care le-a lasat la usa...cand sa plece,in locul unei cizme a gasit o sanda superba cu toc,a mea ce-i drept.Ea stia deja metodele tatalui meu asa ca nu a mai fost nevoie sa intervin eu ci s-a ocupat singura:)Si-a recuperat cizma in final...iar amintirile au ramas.

Oare daca nu ar fi fost tata asa,ar mai fi existat acest blog?Oare ma mai gandeam cu atata drag la el?Oare mai eram asa puternica?Oare puteam sa mai zambesc gandindu-ma la el ?Oare mai eram?

Chapter 8.The one with lots of candies

Desi este una din cele mai vechi amintiri cu tata,mi-o aduc aminte foarte bine.Sa fi avut vreo 5-6 ani cand s-a intamplat.Stateam in camera cu sora mea,care pe atunci avea 15-16 ani si imi arata muntii pe harta:)era seara,in jurul orei 21.00 si tata nu mai aparea...Mama era ingrijorata si mi-a transmis si mie starea.Fiind instalator de profesie,mai avea lucrari pe ici pe colo si cum mobilele inca nu erau la moda,habar nu aveam cat avea sa intarzie..

Dupa ce s-a lasat asteptat circa 3 ore,in sfarsit s-a auzit clanta usii de la intrare.Un sentiment de usurare m-a cuprins...era acasa si in siguranta si pe deasupra si cu o sacosa imensa care atarna parca de atata greutate.Stateam in pragu usii de la dormitor si il priveam cu atata curiozitate incat m-as fi aruncat direct in punga misterioasa.A intrat in dormitor si a asezat sacosa pe pat,dupa care a rasturnat-o...o cascada de dulciuri a inceput sa curga parca la nesfarsit...ciocolati,bomboane,cornuri cu ciocolata...ce mai,era Raiul pe pamant..Atunci am gustat pentru prima data si minunatele bomboane Raffaello.Am mancat toti 4 in seara aia mai multe dulciuri decat voi mai manca 5 ani de acum incolo(cel putin asta mi-am propus).

Evident ca dupa aceasta intamplare,de cate ori venea cu cate o sacosa in mana ma entuziasmam maxim la gandul ca si aceea era plina de dulciuri.Desi nu am mai avut o seara atat de dulce ca seara "Raffaello"cum imi place sa ii zic,tata a avut grija ca de cate ori mergea la magazinul de la parterul blocului,sa imi aduca ceva dulce..Chiar si la 20 ani:)

Chapter 7.The one with me and dad working hard:)

Asta se intampla cam acum 3 ani,cand eu,mama si tata ne-am decis sa mai schimbam ascpectul casutei.Normal,au urmat saptamani in care a trebuit sa mergem si de 3 ori pe zi la magazinele de specialitate,dar a fost fun.Ei doi puneau ochii pe o anumita culoare pentru camera din mijloc,iar eu pe alta...au urmat dezbateri despre cum ar trebui sa arate fiecare camera in parte,ce tip de parchet punem si asa mai departe...In final ne-am decis,am adus totul acasa si nu ne mai ramasese decat sa ne apucam de treaba.

Eu si tata am reusit usor usor sa transformam casa intr-un loc mai linistit,mai placut.A fost o perioada in care parca l-am cunoscut si mai bine pe tata,in care am depanat amintiri(mai mult el).Am mazgalit peretii inainte sa ii vopsim.Ce mai,ne-am distrat pe cinste.Munceam pana seara,iar a doua zis o luam de la capat...dar a meritat

Acum ma uit prin casa si fiecare coltisor imi aduce in cap o scena cu el exact in locul respectiv.Zambesc..pentru ca imi aduc aminte ca mi-a pus in mana un baros(un ciocan imens) si mi-a zis sa sparg zidul..m-a incurajat de cateva ori pana am reusit..sa sparg 1 cm patrat ce-i drept...dar am reusit.

....#0

...astazi s-a facut un an

Chapter 6.The one with my dad and the cat

Azi nu am mai avut timp sa ma gandesc ce voi scrie...Asa ca voi fi spontana...scriu prima amintire care imi vine in cap.
Incepe asa:vara,foarte cald,daca nu ma insel august 2006:)urma nunta verisorului meu...mama mea era plecata din tara de ceva timp,iar eu cu tatal meu urma sa mergem la nunta peste cateva zile..
Intr-una din seri,stateam afara pe o bancuta cand o vad pe vecina mea Alexandra cu un pisic cat palma ,in bratele ei...mi-a povestit unde l-a gasit,mai exact in gura unui caine si, cum ea avea deja o pisica ,cauta pe cineva care sa o adopte...am indragit-ope loc,insa aveam nevoie de aprobarea tatalui meu.L-am asteptat sa vina de la serviciu,i-am spus povestea pisicului,nefiind f impresionat decat in momentul in care l-am vazut.Astfel i-am promis Alexandrei ca dupa ce ma voi intoarce de la nunta verisorului meu peste o saptamana,o sa il adoptam:)
Zis si facut.Asa a intrat Riri in viata noastra,numele a fost usor...Nelly m-a inspirat,mai exact masinutza ei verde pe nume Riri.Tata care era destul de reticent cu animalele in casa,nu se mai dezlipea de minunea de ghemotoc care ne-a facut viata mult mai interesanta:)se juca toata ziua,cand veneam seara in casa ii gaseam pe amandoi dormind,bineinteles Riri la capul tatalui meu..
Cand ramaneam fara paine nu alerga niciunul din noi sa cumpere,dar cand era vorba de mancare pt Riri mergeam amandoi:)...
Si acum il vad pe tata cu pisica in brate in dimineata in care urma sa plece la serviciu,iar cel mic nu-l lasa,asa ca mi l-a adus mie in dormitor si l-a asezat pe perna...
Acum mi-e un dor fantastic de amandoi...Sper ca va este bine acolo unde sunteti.See you both on the other side,i hope:)

chapter 5.The Letter

Asta e una din cele mai amuzante intamplari din viata mea...cel putin pentru mine.Totul a decurs in urma cu 6 ani..eram clasa a10-a.Ma certasem cu mama ca de obicei si m-am hotarat sa o fac cumva sa zambeasca...asa ca de 1 martie i-am cumparat un buchet superb de zambile(clasic,stiu) si i-am scris o scrisoare,ca sa zic asa,in care mi-am cerut scuze cum am stiut eu mai bine pentru toate durerile de cap pe care i le provocasem.Pana sa vina ea de la seriviciu eu am si plecat la Stere(iubitul meu inca de pe atunci)..cand m-am intors,am intrat in casa cu un pic de retinere in suflet.

Am intrat,si mama era in bucatarie...cu capul intre maini.Tata statea in fotoliul lui in sufragerie...l-am intrebat ce face mama.El imi raspund:"Nu stiu ce i-ai facut dar de jumatate de ora sta in bucatarie si plange"...mai trec 10 min,mama iese din bucatarie si tata foarte contrariat imi zice:"Ia sa vad si eu ce ai scris tu acolo de plange maica-ta atata"...Nu trec 10 minute,ca iese tata din bucatarie aproape innecandu-se in lacrimi,alearga catre baie unde ramane inchis alte 10 min...deja ma intrebam daca e ceva in neregula cu mine...cand i-am intrebat de ce plang,niciunul nu a vrut sa imi raspund.

In weekend a venit Iuliana,sora mea...Tata ii spune despre scrisoarea bucuclasa,Iuliana rade..."Ia sa vad ce ai scris tu?!"..Nici nu incepe bine ca si ei incep lacrimile sa-i siroiasca pe fata...In acel moment toti 3 aveau lacrimi in ochi.Tata a zis,abtinandu-se sa nu planga mai tare:"E poeta Iuliano,e poeta!"...Ehe,si uite asa am reusit sa-mi fac familia sa planga,fara intentie ce-i drept.

Continutul scrisorii,nici nu-l mai stiu...tot ce imi aduc aminte e ca le-am multumit alor mei ca exista si ca au fost alaturi de mine tot timpul.

Si daca au plans atunci din cauza unei scrisorii,vreau sa le vad pe mama si pe Iuliana cum vor reactiona dupa ce vor citi blog-ul...dar asta se va intampla mai tarziu

Chapter 4."The one with the Circus"

De cateva zile ma tot gandesc cand sa postez aceasta mini povestioara.Totul a decurs pe o perioada mai lunga de cativa ani.De cand aveam vreo 4 ani,fie iarna,fie vara,mergeam la familia Georgescu,doamna Georgescu fiind verisoara tatalui meu..niste oameni care inca de la prima vedere impun respect..sunt inalti si foarte frumosi:)i-am revazut sambata la comerorarea tatalui meu si am vorbit cu ei timp de 2 ore fara sa ne opreasca ceva.
In fine...in drum spre familia Georgescu,de brat cu mama si cu tata,treceam pe langa un circ..era situat prin parcul Tabacariei(constantenii stiu despre ce vorbesc)...de fiecare data,si crede-ti-ma,mergeam destul de des la ei..tata imi promitea sa ma va duce la circ...si uite asa an de an...mi se promitea ca o sa vad si eu ce se ascunde in spatele unui semicerc imens...Am crescut si nimeni nu m-a mai bagat in seama..Dar anul acesta voi merge...in amintirea lui:) si imi voi imagina ca e si el cu mine,undeva in stanga.Tata,voi ajunge la circ!

Chapter 3.Moment cu prietenii mei..si tata

Era o zi de vara din cate mi-aduc aminte.Iesim afara cu Ina,Nelly si Mihai.M-am hotarat sa-i invit la mine,deoarece mama pregatea ce stie ea cel mai bine:cozonac!Cand am intrat in scara,cativa vecini se pregateau sa vopseasca si sa faca putina curatenie(stiti voi cei care locuiti la bloc cum stas treaba)..printre ei si tata cu o matura imensa in mana...Cum ne-a zarit,a strigat in gura mare sa ne oprim...si asa a inceput el recitalul cu matura(transformata in chitara)timp de 5-10 min..Minute in care am ras,si mai ales Mihai imi aduc aminte s-a sprijinit de un perete:)..apoi am urcat sus si am infulecat cozonac...inca o zi vesela datorita lui..Iti multumim draga tata!

Chapter 2.Clasa aXII-a

Mergand astazi prin zapada afanata,mi-am adus aminte de iarna

din clasa aXII-a,cand mergeam la meditatii la matematica pana la 11 noaptea...si tata era acolo,poate degerat si tot ma astepta:)...nu m-a lasat deloc singura...plimbarile cu tranvaiul la orele alea erau amuzante..radeam de fiecare persoana in parte:P..ajungeam acasa,punea un ceai pe foc..si asta era gustarea de la 12 noaptea..Noapte buna Gaby!Noapte buna tata!....daca stiam il si imbratisam de fiecare data inainte de culcare:)...si totusi,Noapte buna tata!...(liniste)

chapter 1.Un an

A trecut un an de cand nu ii mai simt suflarea in ceafa ...a trecut un an in care viata mea a atarnat mai greu cu doua tone...un an in care lacrimile au siroit parca la nesfarsit..un an de cand nu am mai vazut acel zambet de copil vinovat ce a facut o boacana...un an in care vocea mea parca se stinge cand ma gandesc...un an in care treptat sifonierele s-au golit...un an in care a disparut si halatul de baie mare cat un urs...
.....un an de cand tata refuza sa imi mai zambeasca..pentru ca nu mai poate