Chapter 8.The one with lots of candies

Desi este una din cele mai vechi amintiri cu tata,mi-o aduc aminte foarte bine.Sa fi avut vreo 5-6 ani cand s-a intamplat.Stateam in camera cu sora mea,care pe atunci avea 15-16 ani si imi arata muntii pe harta:)era seara,in jurul orei 21.00 si tata nu mai aparea...Mama era ingrijorata si mi-a transmis si mie starea.Fiind instalator de profesie,mai avea lucrari pe ici pe colo si cum mobilele inca nu erau la moda,habar nu aveam cat avea sa intarzie..

Dupa ce s-a lasat asteptat circa 3 ore,in sfarsit s-a auzit clanta usii de la intrare.Un sentiment de usurare m-a cuprins...era acasa si in siguranta si pe deasupra si cu o sacosa imensa care atarna parca de atata greutate.Stateam in pragu usii de la dormitor si il priveam cu atata curiozitate incat m-as fi aruncat direct in punga misterioasa.A intrat in dormitor si a asezat sacosa pe pat,dupa care a rasturnat-o...o cascada de dulciuri a inceput sa curga parca la nesfarsit...ciocolati,bomboane,cornuri cu ciocolata...ce mai,era Raiul pe pamant..Atunci am gustat pentru prima data si minunatele bomboane Raffaello.Am mancat toti 4 in seara aia mai multe dulciuri decat voi mai manca 5 ani de acum incolo(cel putin asta mi-am propus).

Evident ca dupa aceasta intamplare,de cate ori venea cu cate o sacosa in mana ma entuziasmam maxim la gandul ca si aceea era plina de dulciuri.Desi nu am mai avut o seara atat de dulce ca seara "Raffaello"cum imi place sa ii zic,tata a avut grija ca de cate ori mergea la magazinul de la parterul blocului,sa imi aduca ceva dulce..Chiar si la 20 ani:)