Chapter 9.The one with the shoes

Intamplarile de genul aceasta au fost multe,insa am sa amintesc doar 2 dintre ele.

Cum probabil v-ati dat seama tata era un tip funny.Sora mea spune despre Tudor,nepotelul meu,ca l-a mostenit pe tata la partea care tine de umor...mai exact face tot posibilul sa-i amuze pe cei din jur.Asa ca,de cate ori avea ocazia tata facea cate o boacana.

In urma cu vreo 5-6 ani a venit prietena mea Corina pana la mine.Ca orice om,si-a lasat incaltamintea la usa...Corina zice ca isi aduce si acum aminte ca era incaltata pe atunci cu adidasii de la Franco Benussi..cu plasa:)).Cat timp eram eu cu Corina la mine in camera,tata s-a si pus pe treaba,mai exact a ascuns un adidas al Corinei si l-a inlocuit cu altceva de la mine...cand sa plece Corina,bineinteles ca a remarcat lipsa unui adidas,ea neintelegand ce s-a intamplat..eu stiind de ce in stare tata,l-am rugat sa inapoieze adidasul cu pricina..mi-a luat vreo 5 minute pana am recuperat adidasul si asta pentru ca se prefacea ca nu stie despre ce este vorba.

Alta data a venit Catalina(Țambal,cum ii zicea tata) intr-o iarna.Catalina mea,infofolita pana in gat bineinteles avea si cizme in picioare,cizme pe care le-a lasat la usa...cand sa plece,in locul unei cizme a gasit o sanda superba cu toc,a mea ce-i drept.Ea stia deja metodele tatalui meu asa ca nu a mai fost nevoie sa intervin eu ci s-a ocupat singura:)Si-a recuperat cizma in final...iar amintirile au ramas.

Oare daca nu ar fi fost tata asa,ar mai fi existat acest blog?Oare ma mai gandeam cu atata drag la el?Oare mai eram asa puternica?Oare puteam sa mai zambesc gandindu-ma la el ?Oare mai eram?