Chapter 19.Tata si...vocea lui

Mama povesteste ceva,eu stau intinsa langa ea...din spate se aude o voce.Cu coada ochiului zaresc ceva rosu.E vocea lui..ma intorc,respiratia mi se opreste,inima bate cu putere.El vorbeste...e in fotoliul lui,in traningul rosu.Vreau sa ii vorbesc dar nu pot.De ce nu pot?Vreau sa strig la el,vreau sa sar in bratele lui sa il implor sa nu mai plece...nu pot.
Deschid ochii,a disparut.A venit din nou in visul meu.Ma bucur.Te mai astept.Mi-e atat de dor,am nevoie sa mai vii...

Cat despre poza,sunt eu la 5 luni sprijinita de tata:)

Chapter 18.Tata si pofta de "ceva bun".

Tata era extrem de pofticios,ca si mine de altfel.Ne placea sa mancam bunatatile facute de mama pana aproape explodam.
In fiecare weekend ne guduram amandoi pe langa mama sa ne face ceva bun,iar mama ceda intotdeauna.Tata era innebunit in special dupa shuberek si branzoaice.Intr-unu din weekend-uri mama ne-a facut shuberek..Am mancat fiecare cate 7,fara sa ni se faca rau si poate am mai fii mancat daca nu ne oprea mama.
Daca mi-era pofta de chipsuri sau snacksuri tata se si apuca de facut cartofi prajiti rotunzi.Tin minte ca era reclama la Pringles si eu ma plangeam ca as manca o cutie intreaga,iar tata se si ducea in bucatarie sa imi faca un castron de cartofi rotunzi si crocanti.
Cea mai placuta surpriza a mamei era pizza pe care o prepara de obicei duminica dimineata iar tata ma tinea departe de bucatarie pentru a nu o prinde pe mama in actiune.
Ne placea tot ce gatea mama,de la felurile romanesti pana la cele italienesti.De multe ori nici nu o lasam pe mama sa stinga aragazul si noi ne si asezam la masa asteptand bunatatile.
Si acum mananc cu placere tot ce gateste mama,uitandu-ma la scaunul gol din fata mea.Rareori se aseaza cineva in acel loc...Ar fi fost dragut daca in seara asta am fi pus 3 farfurii pe masa:)

Chapter 17.Tata si vremea

Vremea capricioasa din ultimul timp m-a dus cu gandul la multe lucruri frumoase,dar mai ales la tata.El avea un talent deosebit de a prezice vremea.I-am zis de cateva ori ca daca ar fi fost femeie,ar fi avut mare succes pe marile ecrane,iar el,ca raspuns imi zicea ca ar fi avut nevoie si de un posterior generos pentru asta.
Se intampla de foarte multe ori cand mergeam la bunica,la tara,ca tata sa prezica vremea.Noi initial radeam de prezicerile lui,mai ales ca afara e soare si cald,fara niciun nor iar peste jumatate de ora incepea sa ploua torential.Parca avea un al saselea simt.
Era placuta senzatia cand stateam amandoi in bucataria de vara ne adaposteam de ploaie si ne minunam de fortele naturii.Era si mai placut cand il priveam dormind pe ssezlongul intins in curte.Era placut sa il privesc si atat.
Cu siguranta ar fi prezis si ninsoarea ce ne invaluie de atata vreme iar eu m-as fi amuzant,insa l-as fi sunat apoi sa imi cer scuze pentru ca nu l-am crezut.

Chapter 16.Tata si DOD

Stand pe canapeaua de culoarea piersicii,astepand ca Ina sa-mi dea un semn sa ma duc sa o astept la metrou,imi trece prin cap o scena in care tata are rolul principal.
"Sunt trasa de mana de tata,alergam parca dupa ceva.Hop si suntem in autobuz.Sunt imbracata in rochie si am sandalute in picioare.Tata ma duce undeva,dar unde?Afara e cald,foarte cald..tata poarta camasa alba cu maneca scurta si pantaloni de costum crem.Imi dau seama ca ma doare gatul,tata e parca prea sus...se pare ca sunt mica si am 4-5 ani.
Coboram din autobuz,de data asta mergem normal.Nu mai sunt nevoita sa alerg.Ajungem intr-un loc spatios si verde,un lac se zareste in mijloc.Ne intalnim cu mama.Mergem undeva impreuna.
Intram intr-un loc,tata scoate bani si ii plateste doamnei de la intrare.Apoi in fata mea se iveste o scena imensa cu sute de locuri de jur imprejur.Apare un om pe scena,il recunosc de la televizor.Isi spune Doru Octavian Dumitru...spune glume,cica.Lumea rade.Eu nu.Ai mei rad.Eu zambesc.Rochia mea din panza topita se ridica iar mama imi atrage atentia.
Lumea aplauda,ne ridicam si plecam.Tata ma intreaba daca mi-a placut.Nu mi-a placut,dar totusi il mint si ii spun ca da."

Ma intreb acum de ce din ziua respectiva m-am uitat cu placere la show-urile lui Doru Octavian Dumitru?Si cred ca am gasit raspunsul.Am petrecut o zi frumoasa alaturi de ai mei,si in mintea mea de atunci am crezut ca datorita lui.
Acum zambesc cand il vad si imi doresc sa dau timpul inapoi cu 16 ani si sa ma intorc macar pentru cateva secunde in mijlocul multimii,dar mai ales langa el:)

Chapter 15.Tata si sambata

Pentru mine intotdeauna sambata a fost o zi fericita indiferent de anotimp,indiferent daca eram in vacanta sau nu.Sambata zambesc pentru ca sunt libera,pentru ca e soare aproape tot timpul,pentru ca e zi de parc.
Acum am realizat cine a transformat sambata intr-o zi perfecta...parintii mei.Ma trezeam pe la 9,uneori chiar de rasul tatalui meu care se uita la Animal Planet la emisiunea The funniest animals on the planet...Ma trezeam si cu ochii lipiti ma asezam pe canapea si pana nu se termina emisiunea nu ma ridicam.Radeam cu tata uneori pana ne durea burta..apoi mama ne chema la masa,ne pregatea micul dejun,acel mic dejun sanatos si natural,ce consta in oua ochiuri sau omleta,paine prajita,ceai,unt,gem,etc.
Dupa ce mancam ne apucam de curatenie.Tata se ocupa de datul cu aspiratorul,mama pe la bucatarie iar eu eram responsabila cu praful si uneori cu stersul geamurile.Treaba in 3 mergea bine,terminam repede.La pranz dormeam toti,care unde apuca...eu de obicei pe canapea,tata in fotoliu,iar mama in dormitor.
Apoi ne trezeam,si fiecare facea cate ceva.Eu ieseam afara,tata iesea si el afara cu vecinii iar mama gasea un film sau venea vreo vecina in vizita.
Cand eram mica mica,sambata la ora 5-6 mama imi facea baie pe cap si in timp ce ma pieptana si ma usca eu ma uitam la telenciclopedia..dar apoi au aparut discovery &co. si am renuntat la vesnica emisiune:)
Seara ne strangeam iar in sufragerie si ne uitam la un film.De obicei tata glumea cu noi si ne spunea ca el a mai vazut filmu desi nu era asa,si ne inventa o poveste ca si cum ar fi fost rezumatul filmului...intotdeauna radeam:)
Ma uit si acum la The funniest animals on the planet si zambesc,insa nu mai rad ca inainte,iar sambata ramane la fel de frumoasa,dar incompleta.

Chapter 14.Tata si dansul

Mi s-a spus ca in ultima vreme postarile mele au fost un pic triste.Presupun ca vor mai exista astfel de postari,dar cea de astazi va fi una mai vesel.

Una din calitatile tatalui meu a fost telentul la dans.Stia sa danseze orice cu oricine.Si cand zic orice,crede-ti-ma,nu exista dans pe care tata sa nu-l stie.Fie ca era vorba de populara,fie de muzica usoara reusea intotdeauna sa atraga atentia.

Cel mai mult ne amuza insa cand dansa pe muzica lui Michael Jackson.Ar fi fost foarte trist daca ar fi aflat despre plecarea lui dincolo.Imaginati-va cum ne strangeam toti verisorii la noi acasa sau la una din matusi,si tata incepea sa danseze fara sa oboseasca,ore intregi.Ii placea,iar schemele lui ne amuzau:)Era frumos sa privesti un barbat la 50 ani cum incearca sa imite un superstar,ba chiar imprumuta si palaria bunicului pentru mai mult efect.

Nuntile pentru el erau o invitatie la dans,iar daca mama nu vroia sa danseze gasea el o tanti pe care s-o invarta pana la epuizeala:)

A incercat sa ma invete si pe mine,dar in zadar.De la sora mea a mai reusit sa obtina ceva,dar eu am fost hopeless.Imi zicea mereu ca seman cu mama,ca si ea e impiedicata...cand se uita la mainile mele se minuna,zicea ca am carnati in loc de degete fine iar eu ma cam suparam.Acum daca imi zice cineva acelasi lucru,ma amuz.

Talente a avut mai multe,dar despre el voi vorbi in posturile urmatoare:)

Chapter 13.Sania mea speciala

Cand am iesit astazi de la munca pe la 14.30,parca ma aflam intr-un glob cu tot ninsoarea deasa.Cu pasi marunti am calcat pe zapada groasa si brusc parca m-am intors cu vreo 10-12 ani in timp...

Eram in fata blocului in Constanta,si ma chinuiam sa-mi fac loc prin troienele de zapada.Asteptam pe cineva...din scara a iesit tata in traning-ul lui rosu,in papuci de plastic si cu totosii impletiti de bunica.Cara ceva greu...da!este sania mea

Sania mea era una speciala,pentru ca tata mi-a "construit-o "in 1981,scria pe ea anul si numele meu...frumos cu litere italice...era lacuita...si atat de mandra eram cand ieseam cu ea.Cum ningea,tata imi si zicea sa scoatem sania din subsol sa o curatam.

Tata o curata bine bine sa nu cumva sa lase urme de rugina pe zapada...apoi urca in casa,se imbraca...si iesea sa ma traga cu sania prin zapada afanata:)

Era bine,ma bucuram...si imi doresc sa nu ma fi dat jos de pe sanie sa raman acolo iar tata sa fie in fata mea pentru totdeauna...sa raman pe sania vietii...dar el sa fie acolo..sa-l vad.

Astazi nici sania nu mai e,dar a fost cel mai special cadou pe care l-am primit si il voi primi vreodata,pentru ca a fost facut din suflet...pentru mine...de la el:)