marți, 2 martie 2010

Chapter 20.Tata..si asteptatul



Astept sa sune,dar nu suna.Cam multe momente in care tot astept..in zadar.
Il asteptam in fiecare seara sa vina de la munca si tresaream de cate ori il vedeam.Imi doream sa il vad venind si cand voi fi avut 50 ani:)
Il astept asa cum m-a asteptat in fiecare dimineata timp de 12 ani cu ceaiul la 7 dimineata in bucatarie...ceai de tei indulcit cu 2 lingurite de zahar,in cana mea preferata.Cat sorbeam cu placere din ceai il priveam parca pe furis asteptand sa-mi zica ceva...si imi zicea.
Il astept ca in fiecare seara sa manancam toti 3 impreuna.Il astept sa ma trezeasca dimineata,sa ma alinte si sa ma minta ca ceasul e 12 cand de fapt e 9.Il astept sa ma strige sa ii umezesc buzele cu apa si sa il dau cu strugurel.Il astept sa ma strige si sa-mi zica ca e pofta de eclere si savarine pe 1 ianuarie.
Astept sa imi zica ca ii este dor de Tudor,nepotul lui cu care trebuia sa joace fotbal cand avea sa mearga in picioare.Tudor merge si chiar joaca fotbalu,dar nu cu bunicul lui.
Nu o sa uit niciodata privirea trista stiind ca nu ne va mai vedea niciodata,nu o sa uit niciodata cum m-a intrebat de ce plang iar eu i-am raspuns ca sunt doar racita.Nu o sa uit niciodata cand mi-a zis mama ca lui tata ii e dor de mine...
Astept sa-mi zici ca iti e dor de noi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu