Chapter 12. Cincizecisiopt

Acum 58 ani se nastea o persoana,persoana ce avea sa schimbe cursul vietii .Al 9-lea copil,ultimul,avea sa fie unul alintat si iubit atat de surorile numeroase cat si de cei mai minunati parinti.
Copilaria a fost una normala,la tara,intr-un mediu sanatos si traditional.Inca de mic a stiut sa-i pacaleasca pe cei din jur pentru a obtine ceea ce isi dorea.
Da este vorba de tatal meu,care astazi ar fi implinit 58 ani.
Nu trecea an in care el sa nu-mi povesteasca despre pataniile din copilarie.La scoala era un copil constiincios,iar una din surorile lui facea il necajea mereu.Odata i-a inlocuit cartile cu un motan grasan,tata nedandu-si seama.Pe drum a auzit un mieunat,iar cand a deschis geanta de scoala a si tansnit motanul mofturos.Alta data aceeasi sora,de suparare ca el dormea inca la ora 10,l-a luat cu tot cu plapuma si l-a scos in drum in zapada mare.
Cand a mai crescut a inceput sa devina acel macho de ii vedeam noi prin discoteca sau la scoala,crezand ca lumea e la picioarele lui.Pana a intalnit-o pe mama.Nu au stat un an si s-au casatorit.Au venit in Constanta,au stat cu chirie intr-o camera batraneasca,dar erau amandoi.Apoi a aparut sora mea Iuliana,cand mama avea 22 ani si tata 26.Atunci s-au mutat in apartamentul in care am crescut si eu.
Viata lui s-a desfasurat normal,cu suisuri si coborasuri.Dorinta de a avea fete s-a implinit.Daca as scrie toate povestile pe care mi le-a insiruit de-a lungul anilor,nu as mai avea timp nici de facultate si nici de munca.Insa ele raman in mintea mea,zambind ori de cate ori ma gandesc.
Ti-as fi zis "La mult ani!",insa nu e tocmai portivit....dar tot ziua ta ramane:)

Chapter 11.Tata m-a invatat...

Tata m-a invatat de mica multe lucruri de care stiam ca am sa ma folosesc pe parcursul vietii.Insa a existat totusi ceva ce nu am inteles de ce trebuia sa invat.Seara ma punea sa fac flotari,si el in paralel cu mine,sa ma ridic de jos tinuta de genunchi,cu abdomenu pe pamant sa ma ridic la 90 grade...era ceva greu de realizat,dar cu timpul am reusit.Pe atunci nu intelegeam rostul lor,corpul meu la varsta aia fiind perfect normal,conditia fizica pot sa zic fara niciun pic de modestie,una destul de buna.

Tata ne-a invatat pe mine si pe sora mea ce inseamna competitia,ce inseamna sa te intreci pe tine insuti...dar mai ales ca atunci cand faci un lucru il faci pentru tine,nu pentru ceilalti.Daca aveam nevoide de un sfat,tata nu ne spunea concret "Fa asa",ne spunea:"Faceti cum vreti,dar faceti pentru voi".Un sfat banal dar plin de semnificatie.Cantersc cuvintele lui mai mult decat 200 carti de filosofie si psihologie.

El nu mi-a zis niciodata sa invat,ba chiar aveam impresia ca nu ii pasa,dar de fapt imi arunca replica:"Dar gandeste-te ca renunti la un ceva pentru tine".De aici a plecat increderea mea,increderea ca pot.

Apreciez faptul ca a existat o asa persoana in viata mea,persoana care nu ar trebui sa lipseasca din viata nimanui.

Curajul meu castiga teren pe zi ce trece,poate acum jumatate de an nu as fi fost atat de hotarata despre impartasirea amintirilor mele cu tata pe un simplu blog...

Acum sunt mai hotarata ca niciodata,nu scriu pentru cei din jur,scriu pentru mine in primul rand pentru ca asta am invatat de la tata...pentru sufletul meu..si pentru al lui:)

Chapter 10.The one with the special gift

Pe la varsta de 10-11 ani au inceput sa apara pe piata tot felul de jucarii,biciclete care mai de care si in special rolele.Role nu avea toata lumea si isi cumparau mai ales cei care auvsesera patine cu rotile.Eu am avut patine cu rotile,dar una din ele suferise o modificare...ramasese cu 3 roti.Dar am mers cu ele asa.

Vazand eu ca toti copii incepusera sa aiba ba role ba biciclete,am hotarat ca trebuie si eu sa am una din ele.Cum pe bicicleta am invatat sa merg abia acum 6 luni,va dati seama ca am ales role.Pe mama nu aveam cum sa o coving sa-mi cumpere role,asa ca mai ramanea doar tata.

Planul meu era sa il conving pe tata pe cale sentimentala:)...asa ca am fost fetita cuminte cateva saptamani bune,dar tata tot nu se lasa convins.Intr-o seara cand tocmai venise tata de la munca,m-a chemat in casa si mi-a sa mergem sa-mi cumpere role...nici nu va puteti imagina cata fercire am simtit atunci.Toata lumea era la picioarele mele.Am mers impreuna la Marvimex(un fel de IDM dar mai taranesc:D),pe atunci in voga in cartierul Inel 2,si mi-am cumparat role cu roti din plastic si barete verzi.

Am ajuns acasa si bineinteles am iesit cu rolele cele noi sa ma plimb.Era o zarva,sa fi fost vreo 10 copii pe-afara fiecare facea cate ceva.Ne plimbam pe aleile pline de gropi,dar nu ne pasa.Cine mai era ca noi?!

Imi aduc aminte ca in urmatoarele saptamani tata ma gasea afara de cate ori venea de la munca si ma intreba de fiecare data daca nu cumva luasem vreo cazatura,iar eu mandra ii spuneam ca nu si ca nici nu voi lua.

Tata imi zambea mereu si se uita cu drag la cat de fericita ma facuse cu o pereche de incalataminte pe roti.

Nu stiu daca am apucat sa ii multumesc vreodata pentru ca m-a facut atat de fericita cumparandu-mi ceea ce mi-am dorit,dar sunt sigura ca nu a mai fost nevoie:)stia el sa-mi citeasca gandurile

Chapter 9.The one with the shoes

Intamplarile de genul aceasta au fost multe,insa am sa amintesc doar 2 dintre ele.

Cum probabil v-ati dat seama tata era un tip funny.Sora mea spune despre Tudor,nepotelul meu,ca l-a mostenit pe tata la partea care tine de umor...mai exact face tot posibilul sa-i amuze pe cei din jur.Asa ca,de cate ori avea ocazia tata facea cate o boacana.

In urma cu vreo 5-6 ani a venit prietena mea Corina pana la mine.Ca orice om,si-a lasat incaltamintea la usa...Corina zice ca isi aduce si acum aminte ca era incaltata pe atunci cu adidasii de la Franco Benussi..cu plasa:)).Cat timp eram eu cu Corina la mine in camera,tata s-a si pus pe treaba,mai exact a ascuns un adidas al Corinei si l-a inlocuit cu altceva de la mine...cand sa plece Corina,bineinteles ca a remarcat lipsa unui adidas,ea neintelegand ce s-a intamplat..eu stiind de ce in stare tata,l-am rugat sa inapoieze adidasul cu pricina..mi-a luat vreo 5 minute pana am recuperat adidasul si asta pentru ca se prefacea ca nu stie despre ce este vorba.

Alta data a venit Catalina(Țambal,cum ii zicea tata) intr-o iarna.Catalina mea,infofolita pana in gat bineinteles avea si cizme in picioare,cizme pe care le-a lasat la usa...cand sa plece,in locul unei cizme a gasit o sanda superba cu toc,a mea ce-i drept.Ea stia deja metodele tatalui meu asa ca nu a mai fost nevoie sa intervin eu ci s-a ocupat singura:)Si-a recuperat cizma in final...iar amintirile au ramas.

Oare daca nu ar fi fost tata asa,ar mai fi existat acest blog?Oare ma mai gandeam cu atata drag la el?Oare mai eram asa puternica?Oare puteam sa mai zambesc gandindu-ma la el ?Oare mai eram?

Chapter 8.The one with lots of candies

Desi este una din cele mai vechi amintiri cu tata,mi-o aduc aminte foarte bine.Sa fi avut vreo 5-6 ani cand s-a intamplat.Stateam in camera cu sora mea,care pe atunci avea 15-16 ani si imi arata muntii pe harta:)era seara,in jurul orei 21.00 si tata nu mai aparea...Mama era ingrijorata si mi-a transmis si mie starea.Fiind instalator de profesie,mai avea lucrari pe ici pe colo si cum mobilele inca nu erau la moda,habar nu aveam cat avea sa intarzie..

Dupa ce s-a lasat asteptat circa 3 ore,in sfarsit s-a auzit clanta usii de la intrare.Un sentiment de usurare m-a cuprins...era acasa si in siguranta si pe deasupra si cu o sacosa imensa care atarna parca de atata greutate.Stateam in pragu usii de la dormitor si il priveam cu atata curiozitate incat m-as fi aruncat direct in punga misterioasa.A intrat in dormitor si a asezat sacosa pe pat,dupa care a rasturnat-o...o cascada de dulciuri a inceput sa curga parca la nesfarsit...ciocolati,bomboane,cornuri cu ciocolata...ce mai,era Raiul pe pamant..Atunci am gustat pentru prima data si minunatele bomboane Raffaello.Am mancat toti 4 in seara aia mai multe dulciuri decat voi mai manca 5 ani de acum incolo(cel putin asta mi-am propus).

Evident ca dupa aceasta intamplare,de cate ori venea cu cate o sacosa in mana ma entuziasmam maxim la gandul ca si aceea era plina de dulciuri.Desi nu am mai avut o seara atat de dulce ca seara "Raffaello"cum imi place sa ii zic,tata a avut grija ca de cate ori mergea la magazinul de la parterul blocului,sa imi aduca ceva dulce..Chiar si la 20 ani:)

Chapter 7.The one with me and dad working hard:)

Asta se intampla cam acum 3 ani,cand eu,mama si tata ne-am decis sa mai schimbam ascpectul casutei.Normal,au urmat saptamani in care a trebuit sa mergem si de 3 ori pe zi la magazinele de specialitate,dar a fost fun.Ei doi puneau ochii pe o anumita culoare pentru camera din mijloc,iar eu pe alta...au urmat dezbateri despre cum ar trebui sa arate fiecare camera in parte,ce tip de parchet punem si asa mai departe...In final ne-am decis,am adus totul acasa si nu ne mai ramasese decat sa ne apucam de treaba.

Eu si tata am reusit usor usor sa transformam casa intr-un loc mai linistit,mai placut.A fost o perioada in care parca l-am cunoscut si mai bine pe tata,in care am depanat amintiri(mai mult el).Am mazgalit peretii inainte sa ii vopsim.Ce mai,ne-am distrat pe cinste.Munceam pana seara,iar a doua zis o luam de la capat...dar a meritat

Acum ma uit prin casa si fiecare coltisor imi aduce in cap o scena cu el exact in locul respectiv.Zambesc..pentru ca imi aduc aminte ca mi-a pus in mana un baros(un ciocan imens) si mi-a zis sa sparg zidul..m-a incurajat de cateva ori pana am reusit..sa sparg 1 cm patrat ce-i drept...dar am reusit.

....#0

...astazi s-a facut un an

Chapter 6.The one with my dad and the cat

Azi nu am mai avut timp sa ma gandesc ce voi scrie...Asa ca voi fi spontana...scriu prima amintire care imi vine in cap.
Incepe asa:vara,foarte cald,daca nu ma insel august 2006:)urma nunta verisorului meu...mama mea era plecata din tara de ceva timp,iar eu cu tatal meu urma sa mergem la nunta peste cateva zile..
Intr-una din seri,stateam afara pe o bancuta cand o vad pe vecina mea Alexandra cu un pisic cat palma ,in bratele ei...mi-a povestit unde l-a gasit,mai exact in gura unui caine si, cum ea avea deja o pisica ,cauta pe cineva care sa o adopte...am indragit-ope loc,insa aveam nevoie de aprobarea tatalui meu.L-am asteptat sa vina de la serviciu,i-am spus povestea pisicului,nefiind f impresionat decat in momentul in care l-am vazut.Astfel i-am promis Alexandrei ca dupa ce ma voi intoarce de la nunta verisorului meu peste o saptamana,o sa il adoptam:)
Zis si facut.Asa a intrat Riri in viata noastra,numele a fost usor...Nelly m-a inspirat,mai exact masinutza ei verde pe nume Riri.Tata care era destul de reticent cu animalele in casa,nu se mai dezlipea de minunea de ghemotoc care ne-a facut viata mult mai interesanta:)se juca toata ziua,cand veneam seara in casa ii gaseam pe amandoi dormind,bineinteles Riri la capul tatalui meu..
Cand ramaneam fara paine nu alerga niciunul din noi sa cumpere,dar cand era vorba de mancare pt Riri mergeam amandoi:)...
Si acum il vad pe tata cu pisica in brate in dimineata in care urma sa plece la serviciu,iar cel mic nu-l lasa,asa ca mi l-a adus mie in dormitor si l-a asezat pe perna...
Acum mi-e un dor fantastic de amandoi...Sper ca va este bine acolo unde sunteti.See you both on the other side,i hope:)

chapter 5.The Letter

Asta e una din cele mai amuzante intamplari din viata mea...cel putin pentru mine.Totul a decurs in urma cu 6 ani..eram clasa a10-a.Ma certasem cu mama ca de obicei si m-am hotarat sa o fac cumva sa zambeasca...asa ca de 1 martie i-am cumparat un buchet superb de zambile(clasic,stiu) si i-am scris o scrisoare,ca sa zic asa,in care mi-am cerut scuze cum am stiut eu mai bine pentru toate durerile de cap pe care i le provocasem.Pana sa vina ea de la seriviciu eu am si plecat la Stere(iubitul meu inca de pe atunci)..cand m-am intors,am intrat in casa cu un pic de retinere in suflet.

Am intrat,si mama era in bucatarie...cu capul intre maini.Tata statea in fotoliul lui in sufragerie...l-am intrebat ce face mama.El imi raspund:"Nu stiu ce i-ai facut dar de jumatate de ora sta in bucatarie si plange"...mai trec 10 min,mama iese din bucatarie si tata foarte contrariat imi zice:"Ia sa vad si eu ce ai scris tu acolo de plange maica-ta atata"...Nu trec 10 minute,ca iese tata din bucatarie aproape innecandu-se in lacrimi,alearga catre baie unde ramane inchis alte 10 min...deja ma intrebam daca e ceva in neregula cu mine...cand i-am intrebat de ce plang,niciunul nu a vrut sa imi raspund.

In weekend a venit Iuliana,sora mea...Tata ii spune despre scrisoarea bucuclasa,Iuliana rade..."Ia sa vad ce ai scris tu?!"..Nici nu incepe bine ca si ei incep lacrimile sa-i siroiasca pe fata...In acel moment toti 3 aveau lacrimi in ochi.Tata a zis,abtinandu-se sa nu planga mai tare:"E poeta Iuliano,e poeta!"...Ehe,si uite asa am reusit sa-mi fac familia sa planga,fara intentie ce-i drept.

Continutul scrisorii,nici nu-l mai stiu...tot ce imi aduc aminte e ca le-am multumit alor mei ca exista si ca au fost alaturi de mine tot timpul.

Si daca au plans atunci din cauza unei scrisorii,vreau sa le vad pe mama si pe Iuliana cum vor reactiona dupa ce vor citi blog-ul...dar asta se va intampla mai tarziu

Chapter 4."The one with the Circus"

De cateva zile ma tot gandesc cand sa postez aceasta mini povestioara.Totul a decurs pe o perioada mai lunga de cativa ani.De cand aveam vreo 4 ani,fie iarna,fie vara,mergeam la familia Georgescu,doamna Georgescu fiind verisoara tatalui meu..niste oameni care inca de la prima vedere impun respect..sunt inalti si foarte frumosi:)i-am revazut sambata la comerorarea tatalui meu si am vorbit cu ei timp de 2 ore fara sa ne opreasca ceva.
In fine...in drum spre familia Georgescu,de brat cu mama si cu tata,treceam pe langa un circ..era situat prin parcul Tabacariei(constantenii stiu despre ce vorbesc)...de fiecare data,si crede-ti-ma,mergeam destul de des la ei..tata imi promitea sa ma va duce la circ...si uite asa an de an...mi se promitea ca o sa vad si eu ce se ascunde in spatele unui semicerc imens...Am crescut si nimeni nu m-a mai bagat in seama..Dar anul acesta voi merge...in amintirea lui:) si imi voi imagina ca e si el cu mine,undeva in stanga.Tata,voi ajunge la circ!

Chapter 3.Moment cu prietenii mei..si tata

Era o zi de vara din cate mi-aduc aminte.Iesim afara cu Ina,Nelly si Mihai.M-am hotarat sa-i invit la mine,deoarece mama pregatea ce stie ea cel mai bine:cozonac!Cand am intrat in scara,cativa vecini se pregateau sa vopseasca si sa faca putina curatenie(stiti voi cei care locuiti la bloc cum stas treaba)..printre ei si tata cu o matura imensa in mana...Cum ne-a zarit,a strigat in gura mare sa ne oprim...si asa a inceput el recitalul cu matura(transformata in chitara)timp de 5-10 min..Minute in care am ras,si mai ales Mihai imi aduc aminte s-a sprijinit de un perete:)..apoi am urcat sus si am infulecat cozonac...inca o zi vesela datorita lui..Iti multumim draga tata!

Chapter 2.Clasa aXII-a

Mergand astazi prin zapada afanata,mi-am adus aminte de iarna

din clasa aXII-a,cand mergeam la meditatii la matematica pana la 11 noaptea...si tata era acolo,poate degerat si tot ma astepta:)...nu m-a lasat deloc singura...plimbarile cu tranvaiul la orele alea erau amuzante..radeam de fiecare persoana in parte:P..ajungeam acasa,punea un ceai pe foc..si asta era gustarea de la 12 noaptea..Noapte buna Gaby!Noapte buna tata!....daca stiam il si imbratisam de fiecare data inainte de culcare:)...si totusi,Noapte buna tata!...(liniste)

chapter 1.Un an

A trecut un an de cand nu ii mai simt suflarea in ceafa ...a trecut un an in care viata mea a atarnat mai greu cu doua tone...un an in care lacrimile au siroit parca la nesfarsit..un an de cand nu am mai vazut acel zambet de copil vinovat ce a facut o boacana...un an in care vocea mea parca se stinge cand ma gandesc...un an in care treptat sifonierele s-au golit...un an in care a disparut si halatul de baie mare cat un urs...
.....un an de cand tata refuza sa imi mai zambeasca..pentru ca nu mai poate