joi, 28 ianuarie 2010

Chapter 10.The one with the special gift


Pe la varsta de 10-11 ani au inceput sa apara pe piata tot felul de jucarii,biciclete care mai de care si in special rolele.Role nu avea toata lumea si isi cumparau mai ales cei care auvsesera patine cu rotile.Eu am avut patine cu rotile,dar una din ele suferise o modificare...ramasese cu 3 roti.Dar am mers cu ele asa.

Vazand eu ca toti copii incepusera sa aiba ba role ba biciclete,am hotarat ca trebuie si eu sa am una din ele.Cum pe bicicleta am invatat sa merg abia acum 6 luni,va dati seama ca am ales role.Pe mama nu aveam cum sa o coving sa-mi cumpere role,asa ca mai ramanea doar tata.

Planul meu era sa il conving pe tata pe cale sentimentala:)...asa ca am fost fetita cuminte cateva saptamani bune,dar tata tot nu se lasa convins.Intr-o seara cand tocmai venise tata de la munca,m-a chemat in casa si mi-a sa mergem sa-mi cumpere role...nici nu va puteti imagina cata fercire am simtit atunci.Toata lumea era la picioarele mele.Am mers impreuna la Marvimex(un fel de IDM dar mai taranesc:D),pe atunci in voga in cartierul Inel 2,si mi-am cumparat role cu roti din plastic si barete verzi.

Am ajuns acasa si bineinteles am iesit cu rolele cele noi sa ma plimb.Era o zarva,sa fi fost vreo 10 copii pe-afara fiecare facea cate ceva.Ne plimbam pe aleile pline de gropi,dar nu ne pasa.Cine mai era ca noi?!

Imi aduc aminte ca in urmatoarele saptamani tata ma gasea afara de cate ori venea de la munca si ma intreba de fiecare data daca nu cumva luasem vreo cazatura,iar eu mandra ii spuneam ca nu si ca nici nu voi lua.

Tata imi zambea mereu si se uita cu drag la cat de fericita ma facuse cu o pereche de incalataminte pe roti.

Nu stiu daca am apucat sa ii multumesc vreodata pentru ca m-a facut atat de fericita cumparandu-mi ceea ce mi-am dorit,dar sunt sigura ca nu a mai fost nevoie:)stia el sa-mi citeasca gandurile

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu