Tata m-a invatat de mica multe lucruri de care stiam ca am sa ma folosesc pe parcursul vietii.Insa a existat totusi ceva ce nu am inteles de ce trebuia sa invat.Seara ma punea sa fac flotari,si el in paralel cu mine,sa ma ridic de jos tinuta de genunchi,cu abdomenu pe pamant sa ma ridic la 90 grade...era ceva greu de realizat,dar cu timpul am reusit.Pe atunci nu intelegeam rostul lor,corpul meu la varsta aia fiind perfect normal,conditia fizica pot sa zic fara niciun pic de modestie,una destul de buna.
Tata ne-a invatat pe mine si pe sora mea ce inseamna competitia,ce inseamna sa te intreci pe tine insuti...dar mai ales ca atunci cand faci un lucru il faci pentru tine,nu pentru ceilalti.Daca aveam nevoide de un sfat,tata nu ne spunea concret "Fa asa",ne spunea:"Faceti cum vreti,dar faceti pentru voi".Un sfat banal dar plin de semnificatie.Cantersc cuvintele lui mai mult decat 200 carti de filosofie si psihologie.
El nu mi-a zis niciodata sa invat,ba chiar aveam impresia ca nu ii pasa,dar de fapt imi arunca replica:"Dar gandeste-te ca renunti la un ceva pentru tine".De aici a plecat increderea mea,increderea ca pot.
Apreciez faptul ca a existat o asa persoana in viata mea,persoana care nu ar trebui sa lipseasca din viata nimanui.
Curajul meu castiga teren pe zi ce trece,poate acum jumatate de an nu as fi fost atat de hotarata despre impartasirea amintirilor mele cu tata pe un simplu blog...
Acum sunt mai hotarata ca niciodata,nu scriu pentru cei din jur,scriu pentru mine in primul rand pentru ca asta am invatat de la tata...pentru sufletul meu..si pentru al lui:)
am si eu o cutie cu amintiri :) o sa o tin mereu !
RăspundețiȘtergeremi-e dor de ai mei...