...no title

Curios ca dupa atat timp,eu inca ma mai uit pe fereastra,asteptand ca la ora 17:00 sa apari tantos pe alee...si,desi stiu ca este imposibil ,se pare ca speranta nu moare niciodata.

Zambesc acum,pentru ca mi-am adus aminte de zilele de 1 si 8 martie,in care ne aduceai trandafiri culesi proaspat,intr-o bucata de ziar...incerc sa ma bucur si acum cand primesc flori sau martisoare,insa niciunul nu se compara parca ,cu trandafirii de la tine:)

I miss you more than anything...see you soon,mate:)

The one with the pursuit of happiness

Stii ca iti spuneam ca imi doresc pe cineva pe cineva care sa ma priveasca cu aceiasi ochii cu care o priveai pe mama cand realizai ca e langa tine de cel putin 30 ani??...pe cineva care sa nu uite de ziua mea...pe cineva care sa-mi zica ce cercei sa port,asa cum imi spuneai tu...pe cineva care sa ma astepte macar o data la cateva luni cu mancare calda...pe cineva care sa nu se supere cand turui ca o moara stricata...pe cineva care rade cu mine,ca atunci cand radeam cu tine de mama...pe cineva care sa aiba macar o sutime din bunatatea ta....pe cineva pe care care nu il deranjeaza ca ma uit la desene animate ca un copil chiar si acum....pe cineva care sa nu se super cand rag cu toata vocea la baie...pe cineva pe care sa nu deranjeze ca stau atat de mult in baie,pentru ca imi place pielea "imbatranita"...
Probabil iti aduci aminte si cred ca tu ai fost cel care mi-a soptit "Mergi cu incredere mai departe,pentru ca ceva bun se va intampla in final...".Ei,uite ca s-a intamplat acel lucru bun,suprem,pe care toti ni-l dorim.
E ca tine,cu un suflet mare mare,cu ochi blanzi,cu o mama buna,ca a ta,cu un zambet cuceritor,ca al tau(nu ti-a zis probabil niciodata,dar mama era indragostita de zambetul tau).
As fi vrut sa-l cunosti,sa ii intinzi mana cu drag,cum obisnuiai sa o faci,sa-i fi facut o farsa,sa-l fi intrebat daca este microbist,sa ii faci un portret si de ce nu sa ii canti la vioara inventata de tine:)
i wish you were here,to be my Santa that I believed in for so many years.

Era tata...

Mama,imi e atat de dor de tata...de parca nu as stii cand mi-e dor,ca totu-i trecator...
Cam asa suna versurile unei melodii care imi da fiori ori de cate ori o ascult,care imi provoaca un dor extraordinar de tine.
Mi-e dor sa te vad cum ma privesti din spate cu mandrie,mi-e dor cand faceam lucruri demne de un om mare ,impreuna.
As vrea sa te mai vad cu cana de ceai in mana pregatit dimineata special pentru mine..
As vrea sa imi intinzi mana ce o aveai arsa acum 10 ani,sa am grija de ea...
AS vrea sa ma mai certi inca o data...
As vrea sa ierti...
As vrea sa mai spui ceva...
AS vrea sa te mai vad o data.
De ce totul trebuie sa aiba un sfarsit?
De ce trebuie sa fiu nevoita sa zic un ultim cuvant,cand as putea vorbi cu tine ani intregi fra sa obosesc?
De ce trebuie sa imi fie frica sa ma uit la orice barbat din autobuz,de teama sa nu semene cu tine?
De ce imi e frica de cate ori ajung acasa,si ma uit la patul gol unde,timp de o luna ti-ai inghiti teama si durerea pentru a nu ne face pe noi sa suferim mai tare?
De ce imi este frica sa ma uit in sifonier si sa vad ca este gol?
De ce imi este teama sa o intreb pe mama ce are ori de cate ori ii dau lacrimile?
De ce imi este teama ca nu ne vom mai intalni vreodata?
De ce?

Vreau..

Sunt intr-un moment in care imi doresc sa fiu in alta parte numai nu aici,nu in momentul asta.As vrea sa fiu altcineva,sa am alte idei,alte conceptii,alta fata,alt zambet,alt suflet.Un suflet care sa nu ma mai doare,indiferent de ceea ce imi trece prin minte.As vrea o prezenta masculina langa mine,pe umarul caruia imi pot aseza capul si sa las siroaie de lacrimi sa se loveasca de podea.O prezenta care imi sopteste cuvinte linistitoare,care imi mangaie parul,care alunga orice urma de tristete.
Vreau sa fiu in locul in care suntem eu si tu,doar.Sa putem vorbi fara sa ne auda nimeni,sa alergam fara sa ne doara picioarele,sa ne aruncam in mare fara sa ne inecam,sa ma strangi tare in brate fara sa imi fie frica ca ar putea fi ultima oara,sa ne aruncam de la 20 metri fara sa ne lovim.
Vreau liniste,multa liniste.


http://www.youtube.com/watch?v=rUq3tZNJmtw&feature=autoplay&list=PLD7FE577386B8069F&index=22&playnext=3

14.sept.2010

Hello there.Scuze ca nu am mai dat niciun semn prin Constanta,dar am fost cam ocupata.Ce-i drept m-am cam suparat pe tine,pentru visul urat care mi-a dat batai de cap cam 2-3 zile...dar a trecut.Mama este aici,de fapt la Iuli,si ghici ce?Tudor sare la ea in brate si o pupa:).Ne-am jucat duminica seara cu faimoasele trenulete,pe care a trebuit sa le invatam dupa nume,dar vorba aia..orice pentru Tudor,nu?

Sambata a fost frumos,ceea ce inseamna ca a fost una din sambetele alea in care mi-ar fi placut la nebunie sa stam impreuna,sa luam micul dejun,sa ingrijim florile sau pur si simplu sa stam.Stai,pe cine incerc eu sa pacalesc?de fapt,a fost una din sambetele in care am fi facut curat...tu cu aspiratorul,eu cu praful si geamurile.We were a great team.Acolo au aspirator,sa stiu daca il iau cu mine cand va veni timpul.
In rest,sunt fericita.Ii am pe toti langa mine.Toti iti duc lipsa,dar avem pozele care il mai diminueaza.
Te las acum,trebuie sa beau cafeaua cu Tzambal.Puuuup

PS:Iti las o poza cu mine si cu gogoasa de duminica

Despre Tudor

Asculta mai multe audio Muzica

Nici nu imi vine sa cred ca a trecut atata timp de cand nu am mai scris.S-au intamplat multe lucruri,frumoase in mare.Eu mi-am revenit,sunt mai fericita,mai echilibrata si zambesc tot mai des:)
Viata mea pare sa capete contur,sa isi reia cursul pe care l-a pierdut o data cu tine.Ma bucur de fiecare pas pe care il fac,de fiecare moment pe care il petrec cu Tudor,il strang tare in brate(cat si pentru tine),ii arat poze cu tine si il intreb mereu cine e in poza.Si ghici ce imi raspunde."Taieee!" pe un ton foarte hotarat.Ar trebui sa il vezi cu cata putere loveste mingea si cat de fericit e cand ma joc cu el.Dar mai ales sa o vezi pe mama...ii stralucesc ochii cand il vede si cand spune un cuvant,inima ii tresalta de bucurie.Stiu ca ar fi vrut sa va bucurati impreuna de el,dar va avea mama grija sa ii transmita iubire cat pentru amandoi.
Stiu ca o sa creasca si o sa se intrebe cum erai.Iar eu o sa ii povestesc toate intamplarile cu tine,o sa am grija sa stie ca,daca ai fi fost langa el,l-ai fi iubit enorm,te-ai fi jucat cu el,l-ai fi invatat sa joace fotbal si mai ales l-ai fi invatat sa faca farse tuturor,ca doar la ce te pricepeai tu cel mai bine?!:)
Odata cu el,cresc si eu,Iuli se maturizeaza si mai mult,iar mama va incaruntii.Asta face timpul...si mai si vindeca.
Te las cu drag

Un sincer "La multi ani" ar fi fost dragut

..de Sf Petru.
Niciodata nu am realizat ca tu chiar ai un nume frumos:)
O sa ma gandesc la tine toata ziua

:)Multumesc

...pentru ca m-ai ajutat sa ma ridic,pentru ca ai grija de mama,pentru ca esti langa mine in fiecare zi acolo intr-o alta forma,pentru ca ne readuci zambetul pe buze,pentru ca Iuli a fost fericita azi si relaxata,pentru tot:)

No more chapters.

Chiar daca titlul indica faptul ca nu voi mai scrie,nu va fi asa.Voi mai scrie pentru ca tot mai am multe de spus.
Din pacate,iar urmeaza o perioada grea si sper ca esti alaturi de mine.Sper ca tu esti cel care ma ajuta sa ma ridic cand ma pierd,cand nu stiu in ce directie s-o iau.Sunt cam trista,desi teoretic nu am de ce.Dar chiar nu simt pe nimeni aproape de mine.Nu vreau sa par copilul ala neinteles.Nu pot spune unei singure persoane tot ce am pe suflet,poate doar tie.Stiu macar ca tu nu ma judeci,indiferent de deciziile pe care le iau.
Mi-e dor de casa in am petrecut atata timp,de balconul unde am am petrecut zeci de ore,tu la tigara si eu la soare:) la masuta improvizata de tine si langa florile pe care le ingrijeai cu atata drag.Stiu ca nu am mai venit de mult timp la tine,dar promit sa vin si sa stau mai mult de data asta,singura.
Mi-e dor de tine:)si mamei ii este,si Iulianei...tuturor.Dar cred ca mamei cel mai tare.Ai grija de ea

Chapter 30.Doar o poza...Iuli si tatal meu

Chapter 29.Hachiko

Ma uit la poza ta in fiecare zi.Si zambesc,iti zic un "Buna dimineata "in graba,pt ca de cele mai multe ori trebuie sa fug ori la un examen ori la munca.Pe drum ascult muzica,sa nu ma plictisesc.Mi se intampla sa schimb melodia daca este prea trista,dar e una care parca nu ma lasa sa trec mai departe..e soundtrack-ul filmului "Hachiko,the dog story".Nu l-ai vazut cu siguranta,dar stiu ca ti-ar fi placut enorm,pe langa faptul ca am fi inundat camera daca ne uitam amandoi deodata.Este povestea unui caine,ce isi gaseste stapan un om cu suflet mare.Hachi il asteapta in fiecare zi de la munca pe stapan,pana intr-o zi cand acesta nu mai apare...Hachi stie ce are de facut asa ca timp de 10 ani isi asteapta stapanul in statia trenului.Poate ca stie ca nu va mai aparea,dar asta inseamna loialitate sa-l astepti pana la sfarsitul vietii pe cel care a fost bun cu tine,si te-a iubit poate mai mult decat pe el insusi.
Asa ca desi stiu ca nu vei mai aparea e de datoria mea sa astept pana la sfarsitul vietii.Asta e rasplata mea pentru 20 ani in care m-ai iubit,ai plans ori de cate ori am suferit,ai ras ori de cate ori am spus o gluma proasta,m-ai incurajat ori de cate ori nu imi dadea atentie baiatul pe care il placeam,m-ai strans tare in brate de ziua mea si m-ai aplaudat cand iti gateam,desi era probabil cea mai proasta mancare ever.
Te voi astepta,dragul meu:)

Chapter 28.Totul are un scop.Dar care e?

Stiu ca ai vrea sa ma tragi putin de urechi pentru ce am facut in ultima vreme,dar tu m-ai invatat ca fiecare lucru nu e intamplator si are un scop exact.Dar ia spune-mi care e scopul ridicarii tale spre cer?nu ti-ar fi placut sa-mi mangai usor capul cand aveam sa sufar sau cand aveam sa iti spun un lucru nu tocmai dragut despre mine si tu sa ma fi iertat.Ai stiut ca o sa ma doara atat?Ai stiut ca mama o sa se simta asa singura?Ai stiut ca o sa vin in fiecare seara de Pasti sa iti aduc lumina in alt loc decat acasa?Ai stiut ca o sa vin cu o lumanare in mana in loc cicolatica Rom sau prajitura Magura,preferatele tale?Ai stiut ca o sa ma joc fotbal cu Tudor si ca o sa ma uit in jurul meu sa vad daca esti acolo?Ai stiut ca o sa imi lasi o rana adanca in suflet?Ai stiut ca Iuliana nu poate citi tot ce am scris eu despre tine?
Daca stiai toate astea ramaneai..Asa ca,care e scopul?

PS:In poza,tata cu sora mea:)

Chapter 27. Un vis frumos...

Am avut o saptamana cam grea si nu prea am apucat sa mai scriu pe blog desi mi-au trecut foarte multe prin cap.Dupa post-ul de mai devreme,l-am visat pe tata impreuna cu sora mea si mama,eram toti 4 acasa linistiti si fericiti.Poate ca tata mi-a dat un semn,ca ne vede,ca ne simte...M-am trezit fericita si uimita totodata,pentru ca nu m-a mai durut asa tare,nu am mai simtit apasarea aceea in piept,ca si cum ma sufoc.Mi-a fost bine pentru prima oara dupa un vis cu tine.
Azi m-am urcat linistita in autobuz,in jurul meu stand numai oameni de peste 50 ani.In fata mea un barbat la 50-60 ani care mi-a atras putin atentia...semana cu tata,izbitor de mult.Nu m-am putut stapani si lacrimile au dat navala,am inghitit in sec si am incercat pe cat posibil sa evit contactul vizual cu barbatul respectiv.M-a tulburat,insa m-am ridicat de pe scaun si am coborat.Mi-am revenit dupa ce am fost la un magazin de jucarii si i-am cumparat 2 jucarii minutate lui Tudor,care pe 10 mai va implini 2 anisori.
Poate ca am fost lasa,as fi putut sa il privesc mai mult pe barbatul acela.
Maine ma duc la Iuli,voi sta cu Tudor sa ne jucam impreuna.O sa ne gandim la tine.
Te iubim:)

Chapter 26.Dear father,

Azi a fost cald si frumos afara,si tu stii ca sunt fericita.Da,stiu ca nu e sambata.Dar orice zi poate deveni sambata.
Tot azi am vorbit despre tine cu zambetul pe buze,incercand sa alung spaima de pe fetele persoanelor dragi carora le povestesc despre tine...toata lumea pierde pe cineva la un moment dat,desi in cazul meu a fost prea devreme.Stii,as vrea sa fac ceva pentru fiecare caruia i se intampla asta...Sa ii invat sa zambeasca,sa ii invat sa se uite stanga sau in dreapta desi nu e nimic..cu trupu acolo.sa ii invat sa iubesc in continuare ceea ce candva exista fizic pe pamant.
Mai tii minte cand mi-ai adus un brat de trandafiri rosii de ziua mea?si m-ai pupat...iar apoi te-ai ascuns de mine pentru ca emotiile te-au doborat.Ma intrebam atunci de ce erai asa sensibil,dar pe parcurs am aflat raspunsu.Pentru ca mi se intampla la fel cand vad un tata si un copil plimbandu-se prin parc sau cu bicicleta.Ti-a fost teama ca o sa cresc prea repede iar tu nu o sa mai fii sa ma vezi,nu?Dar ma vezi,nu-i asa?Pentru ca daca as stii ca nu e asa,daca as fi sigura ca tu nu mai stii nimic de mine,de Iuli,de mama si mai ales de Tudor...as fi trista din nou.Ai vazut cum a fost weekend-ul asta?Tudor mananca singur cu furculita,face nazbatii exact ca tine...si seamana cu mama:) Iuli e din ce in ce mai frumoasa,mama e fericita cand ne adunam toti si mai ales ca se poate bucura de noi...Ai vazut toate astea?Eu cred ca da.Si atunci vom continua sa facem lucruri furmoase impreuna,si tu sa fii langa noi,sa ne pastrezi uniti si sa nu ne lasi sa uitam cine suntem.
Asa ca o sa inchei aici.
P.S.:Nu te supara pe mine pentru pozele pe care le postez cu tine,dar stii ca intotdeauna te-am considerat un barbat prea frumos pentru a te pastra doar pt noi:)

Cu mult drag,Gabriela.

Chapter 25.Tata si talentul lui de instrumentist

Tata avea multe talente.In primul rand desena extraordinar de frumos,scria poezii(pe care voi incerca sa le postez in viitorul apropiat),dansa mai ceva ca cei de la "Dansez pentru tine",stia sa repare orice,inventa ceva fabulos din nimic si nu in ultimu rand canta.Nu din voce,ci la instrumente care de asemenea erau facute de ele.
Cel mai ciudat instrument era solzul imens de peste pe care il baga in gura si scotea niste sunete fascinante.Apoi vioara din coceni care culmea incetul cu incetul incepea sa sune a vioara.De matura pe post de chitara v-am postit pe la inceput.
Cum veneam cu vreo prietena acasa cum ne oprea pe hol sa ne faca demonstratii.Eu,jenata la inceput il rugam sa ne lase in pace.Dar nu ceda si reusea sa ne amuze minute intregi.
De-as gasi vioara aia pe undeva sau solzul...pana una alta imaginile cu tata cantand la instrumente nu le pierd:)
In fine,m-am decis ca de acum incolo sa postez si cate o poza cu tata de cand era tanar.


In poza e tata cu sora mea la cateva luni:)

Chapter 24.Tata si...Gabriela

Nu stiu daca vi se intampla ca atunci cand vedeti o persoana,sa incercati sa ghiciti ce nume are.Eu fac asta in fiecare zi.Mai ales cand cunosc o persoana pentru prima data incerc sa-mi dau seama daca i se potriveste sau nu numele.Cam asa s-a intamplat si cu mine...mi-au ghicit numele.
Ma intorc cu 22 ani in urma,cand marea dorinta a surorii mele,de a avea o sora sau un frate s-a indeplinit.Cat am stat in burtica la mama eram Georgel,cand m-am nascut am devenit neoficial Elena Georgiana.Erau toti foarte hotarati ca asa avea sa ma cheme,lucrurile insa au stat altfel.Tata fiind cel care s-a dus sa-mi ridice certificatul de nastere cand a pus pixul jos a scris Gabriela,nume ce nici macar nu fusese mentionat inainte.Inspiratie de moment probabil.S-a intors acasa cu certificatul,mama si sora mea foarte incantate l-au deschis convinse ca numele meu devenise oficial.Tare mult as fi vrut sa le fi vazut reactia cand au vazut Gabriela.
Mai tarziu si-au dat seama ca e cel mai potrivit nume pentru mine,si se bucura ca tata a fost mai lucid la momentul respectiv decat ele...pentru ca sincer tare le-as mai fi urat pentru numele de Elena-Georgiana.No offence pentru cele ce poarta aceste nume,dar nu mi s-ar fi potrivit cu siguranta.
Asa ca probabil acest "dar" al meu de potrivi numele cu chipul unei persoane poate fi mostenit.
Multumesc tata:)

Chapter 23.Tata si grija lui/a mea

Vocea blanda,mana grea pe capul meu,incercarea de a ma binedispune,toate faceau parte din ritualul tatei atunci cand eram bolnava.Imi incalzea mancarea,ma intreba din 5 in 5 minute cum ma simt,de ce am nevoie si incerca sa ma faca fericita...reusea de multe ori.Intr-o zi l-am intrebat de ce e atat de grijuliu si de ce ii este atat de teama,nu era ca si cum eram bolnava grav.Iar el mi-a raspuns simplu:Pentru ca peste cativa ani se va intoarce roata si va trebui sa faci aceleasi lucruri pentru mine.
Acei peste cativa ani au trecut repede,prea repede si intr-adevar am facut aceleasi lucruri,am incercat sa il binedispun desi ochii lui erau fara speranta,desi vocea se pierdea ori de cate ori incerca sa-mi zica ceva.Ne-am uitat impreuna la intreaga serie de BD-uri,la diverse documentare,i-am umezit buzele cu apa,stateam cu el cat puteam...dar mi-am dat seama ca teama e din ce in ce mai puternica.Si nu a fost corect,teama lui nu s-a comparat cu a mea.Eu stateam maxim 3 zile la pat,el a stat mai mult.Suferinta mea era scurta,a lui mai lunga.Durerea pentru amandoi poate de 100 de ori mai puternica...
Roata s-a intors dar pe mine m-a si lovit...Natura si-a urmat cursul...Din pacate

Chapter 22.Tata si ucenicul lui

V-ati trezit vreodata fericiti,dar atat de fericiti incat orice vi s-ar spune zambetul tamp ar ramane nemiscat pe fata voastra?Eu da.Si nu o data.Mi se intampla cel mai des cand eram la bunica in vacanta de vara.Tata era si el prezent.Vroia sa isi petreasca o parte din concediul cu minein aer curat.Mi-aduc aminte ca ma trezeam inconjurata de o racoare incredibila chiar daca afara erau 35 grade la 8 dimineata.Casa bunicii era tare racoroasa,si chiar cu sforaiturile tatei in cap adormeam in mai putin de 5 minute.
Ma trezeam deci la 8 dimineata,fericita si incepeam sa strig prin curte ori dupa bunica ori dupa tata.Pe tata nu il gaseam niciodata in alta parte decat in gradina.Ori sapa,ori taia copacii.Ma duceam la el in pijamale si il ascultam povestind poate si o ora fara sa ma plang ca stau in picioare sau ca e prea cald.Imi explica rolul fiecarui element din natura,mi-a explicat de ce perii trebuie taiati cat mai des,de ce corcodusele sunt mai bune coapte decat crude,de ce vinul iese mai bun atuni cand via este suficient de uda,de ce sunt utile speritorile de ciori,de ce este bine sa avem grija de natura si sa o admiram.Pentru ca,dupa cum spunea el,natura se va intoarce intr-o zi impotriva noastra daca nu o tratam cu respect...avea dreptate.
M-a invatat chiar sa sap,sa scot cartofii din pamant cu grija chiar daca la inceput scoteam numai jumatati,sa plantez flori.
M-a facut sa imi doresc o gradina cu mirodenii,pomi fructiferi de care sa am grija asa cum m-a invatat el
Promit ca in curand ma voi trezit din nou atat de fericita ca si atunci...Sper

Chapter 21.Tata si noi doua

Intr-unul din momentele lui de nostalgie tata a inceput intr-o zi sa-mi povesteasca despre viata lui si a mamei inainte sa ne nastem eu si sora mea.Cand s-au casatorit,mama avea 18 ani si tata 22,cam tinerei,dar asa era pe vremea aia.Mama a ramas insarcinata prima oara cu sora mea la 21 ani,iar tata isi dorea cu disperare o fata,cel putin asa sustinea el.
Zece ani mai tarziu,am aparut eu,de data asta mama se pare ca ar fi vrut un baiat,iar tata tot o fata.I-am facut pe plac tatalui si am iesit exact ce si-a dorit.Rareori mai auzi un tata sa fie mandru ca are 2 fete,dar se pare ca el chiar si-a dorit.
Desi sunt atatia ani diferenta intre noi,ne intelegem bine,chiar si cand ii consumam spuma de par pentru prajiturile mele sau ii foloseam cutia de bijuterii ca pat pentru papusi.
Ma intreb oare daca tata ar fi avut 5 fete in loc de 2,tot mandru ar fi fost?!Probabil ca da.Vorba aia,pana si cioara isi lauda puiul:)

Chapter 20.Tata..si asteptatul

Astept sa sune,dar nu suna.Cam multe momente in care tot astept..in zadar.
Il asteptam in fiecare seara sa vina de la munca si tresaream de cate ori il vedeam.Imi doream sa il vad venind si cand voi fi avut 50 ani:)
Il astept asa cum m-a asteptat in fiecare dimineata timp de 12 ani cu ceaiul la 7 dimineata in bucatarie...ceai de tei indulcit cu 2 lingurite de zahar,in cana mea preferata.Cat sorbeam cu placere din ceai il priveam parca pe furis asteptand sa-mi zica ceva...si imi zicea.
Il astept ca in fiecare seara sa manancam toti 3 impreuna.Il astept sa ma trezeasca dimineata,sa ma alinte si sa ma minta ca ceasul e 12 cand de fapt e 9.Il astept sa ma strige sa ii umezesc buzele cu apa si sa il dau cu strugurel.Il astept sa ma strige si sa-mi zica ca e pofta de eclere si savarine pe 1 ianuarie.
Astept sa imi zica ca ii este dor de Tudor,nepotul lui cu care trebuia sa joace fotbal cand avea sa mearga in picioare.Tudor merge si chiar joaca fotbalu,dar nu cu bunicul lui.
Nu o sa uit niciodata privirea trista stiind ca nu ne va mai vedea niciodata,nu o sa uit niciodata cum m-a intrebat de ce plang iar eu i-am raspuns ca sunt doar racita.Nu o sa uit niciodata cand mi-a zis mama ca lui tata ii e dor de mine...
Astept sa-mi zici ca iti e dor de noi...