Era tata...

Mama,imi e atat de dor de tata...de parca nu as stii cand mi-e dor,ca totu-i trecator...
Cam asa suna versurile unei melodii care imi da fiori ori de cate ori o ascult,care imi provoaca un dor extraordinar de tine.
Mi-e dor sa te vad cum ma privesti din spate cu mandrie,mi-e dor cand faceam lucruri demne de un om mare ,impreuna.
As vrea sa te mai vad cu cana de ceai in mana pregatit dimineata special pentru mine..
As vrea sa imi intinzi mana ce o aveai arsa acum 10 ani,sa am grija de ea...
AS vrea sa ma mai certi inca o data...
As vrea sa ierti...
As vrea sa mai spui ceva...
AS vrea sa te mai vad o data.
De ce totul trebuie sa aiba un sfarsit?
De ce trebuie sa fiu nevoita sa zic un ultim cuvant,cand as putea vorbi cu tine ani intregi fra sa obosesc?
De ce trebuie sa imi fie frica sa ma uit la orice barbat din autobuz,de teama sa nu semene cu tine?
De ce imi e frica de cate ori ajung acasa,si ma uit la patul gol unde,timp de o luna ti-ai inghiti teama si durerea pentru a nu ne face pe noi sa suferim mai tare?
De ce imi este frica sa ma uit in sifonier si sa vad ca este gol?
De ce imi este teama sa o intreb pe mama ce are ori de cate ori ii dau lacrimile?
De ce imi este teama ca nu ne vom mai intalni vreodata?
De ce?