Chapter 26.Dear father,

Azi a fost cald si frumos afara,si tu stii ca sunt fericita.Da,stiu ca nu e sambata.Dar orice zi poate deveni sambata.
Tot azi am vorbit despre tine cu zambetul pe buze,incercand sa alung spaima de pe fetele persoanelor dragi carora le povestesc despre tine...toata lumea pierde pe cineva la un moment dat,desi in cazul meu a fost prea devreme.Stii,as vrea sa fac ceva pentru fiecare caruia i se intampla asta...Sa ii invat sa zambeasca,sa ii invat sa se uite stanga sau in dreapta desi nu e nimic..cu trupu acolo.sa ii invat sa iubesc in continuare ceea ce candva exista fizic pe pamant.
Mai tii minte cand mi-ai adus un brat de trandafiri rosii de ziua mea?si m-ai pupat...iar apoi te-ai ascuns de mine pentru ca emotiile te-au doborat.Ma intrebam atunci de ce erai asa sensibil,dar pe parcurs am aflat raspunsu.Pentru ca mi se intampla la fel cand vad un tata si un copil plimbandu-se prin parc sau cu bicicleta.Ti-a fost teama ca o sa cresc prea repede iar tu nu o sa mai fii sa ma vezi,nu?Dar ma vezi,nu-i asa?Pentru ca daca as stii ca nu e asa,daca as fi sigura ca tu nu mai stii nimic de mine,de Iuli,de mama si mai ales de Tudor...as fi trista din nou.Ai vazut cum a fost weekend-ul asta?Tudor mananca singur cu furculita,face nazbatii exact ca tine...si seamana cu mama:) Iuli e din ce in ce mai frumoasa,mama e fericita cand ne adunam toti si mai ales ca se poate bucura de noi...Ai vazut toate astea?Eu cred ca da.Si atunci vom continua sa facem lucruri furmoase impreuna,si tu sa fii langa noi,sa ne pastrezi uniti si sa nu ne lasi sa uitam cine suntem.
Asa ca o sa inchei aici.
P.S.:Nu te supara pe mine pentru pozele pe care le postez cu tine,dar stii ca intotdeauna te-am considerat un barbat prea frumos pentru a te pastra doar pt noi:)

Cu mult drag,Gabriela.

Chapter 25.Tata si talentul lui de instrumentist

Tata avea multe talente.In primul rand desena extraordinar de frumos,scria poezii(pe care voi incerca sa le postez in viitorul apropiat),dansa mai ceva ca cei de la "Dansez pentru tine",stia sa repare orice,inventa ceva fabulos din nimic si nu in ultimu rand canta.Nu din voce,ci la instrumente care de asemenea erau facute de ele.
Cel mai ciudat instrument era solzul imens de peste pe care il baga in gura si scotea niste sunete fascinante.Apoi vioara din coceni care culmea incetul cu incetul incepea sa sune a vioara.De matura pe post de chitara v-am postit pe la inceput.
Cum veneam cu vreo prietena acasa cum ne oprea pe hol sa ne faca demonstratii.Eu,jenata la inceput il rugam sa ne lase in pace.Dar nu ceda si reusea sa ne amuze minute intregi.
De-as gasi vioara aia pe undeva sau solzul...pana una alta imaginile cu tata cantand la instrumente nu le pierd:)
In fine,m-am decis ca de acum incolo sa postez si cate o poza cu tata de cand era tanar.


In poza e tata cu sora mea la cateva luni:)

Chapter 24.Tata si...Gabriela

Nu stiu daca vi se intampla ca atunci cand vedeti o persoana,sa incercati sa ghiciti ce nume are.Eu fac asta in fiecare zi.Mai ales cand cunosc o persoana pentru prima data incerc sa-mi dau seama daca i se potriveste sau nu numele.Cam asa s-a intamplat si cu mine...mi-au ghicit numele.
Ma intorc cu 22 ani in urma,cand marea dorinta a surorii mele,de a avea o sora sau un frate s-a indeplinit.Cat am stat in burtica la mama eram Georgel,cand m-am nascut am devenit neoficial Elena Georgiana.Erau toti foarte hotarati ca asa avea sa ma cheme,lucrurile insa au stat altfel.Tata fiind cel care s-a dus sa-mi ridice certificatul de nastere cand a pus pixul jos a scris Gabriela,nume ce nici macar nu fusese mentionat inainte.Inspiratie de moment probabil.S-a intors acasa cu certificatul,mama si sora mea foarte incantate l-au deschis convinse ca numele meu devenise oficial.Tare mult as fi vrut sa le fi vazut reactia cand au vazut Gabriela.
Mai tarziu si-au dat seama ca e cel mai potrivit nume pentru mine,si se bucura ca tata a fost mai lucid la momentul respectiv decat ele...pentru ca sincer tare le-as mai fi urat pentru numele de Elena-Georgiana.No offence pentru cele ce poarta aceste nume,dar nu mi s-ar fi potrivit cu siguranta.
Asa ca probabil acest "dar" al meu de potrivi numele cu chipul unei persoane poate fi mostenit.
Multumesc tata:)

Chapter 23.Tata si grija lui/a mea

Vocea blanda,mana grea pe capul meu,incercarea de a ma binedispune,toate faceau parte din ritualul tatei atunci cand eram bolnava.Imi incalzea mancarea,ma intreba din 5 in 5 minute cum ma simt,de ce am nevoie si incerca sa ma faca fericita...reusea de multe ori.Intr-o zi l-am intrebat de ce e atat de grijuliu si de ce ii este atat de teama,nu era ca si cum eram bolnava grav.Iar el mi-a raspuns simplu:Pentru ca peste cativa ani se va intoarce roata si va trebui sa faci aceleasi lucruri pentru mine.
Acei peste cativa ani au trecut repede,prea repede si intr-adevar am facut aceleasi lucruri,am incercat sa il binedispun desi ochii lui erau fara speranta,desi vocea se pierdea ori de cate ori incerca sa-mi zica ceva.Ne-am uitat impreuna la intreaga serie de BD-uri,la diverse documentare,i-am umezit buzele cu apa,stateam cu el cat puteam...dar mi-am dat seama ca teama e din ce in ce mai puternica.Si nu a fost corect,teama lui nu s-a comparat cu a mea.Eu stateam maxim 3 zile la pat,el a stat mai mult.Suferinta mea era scurta,a lui mai lunga.Durerea pentru amandoi poate de 100 de ori mai puternica...
Roata s-a intors dar pe mine m-a si lovit...Natura si-a urmat cursul...Din pacate

Chapter 22.Tata si ucenicul lui

V-ati trezit vreodata fericiti,dar atat de fericiti incat orice vi s-ar spune zambetul tamp ar ramane nemiscat pe fata voastra?Eu da.Si nu o data.Mi se intampla cel mai des cand eram la bunica in vacanta de vara.Tata era si el prezent.Vroia sa isi petreasca o parte din concediul cu minein aer curat.Mi-aduc aminte ca ma trezeam inconjurata de o racoare incredibila chiar daca afara erau 35 grade la 8 dimineata.Casa bunicii era tare racoroasa,si chiar cu sforaiturile tatei in cap adormeam in mai putin de 5 minute.
Ma trezeam deci la 8 dimineata,fericita si incepeam sa strig prin curte ori dupa bunica ori dupa tata.Pe tata nu il gaseam niciodata in alta parte decat in gradina.Ori sapa,ori taia copacii.Ma duceam la el in pijamale si il ascultam povestind poate si o ora fara sa ma plang ca stau in picioare sau ca e prea cald.Imi explica rolul fiecarui element din natura,mi-a explicat de ce perii trebuie taiati cat mai des,de ce corcodusele sunt mai bune coapte decat crude,de ce vinul iese mai bun atuni cand via este suficient de uda,de ce sunt utile speritorile de ciori,de ce este bine sa avem grija de natura si sa o admiram.Pentru ca,dupa cum spunea el,natura se va intoarce intr-o zi impotriva noastra daca nu o tratam cu respect...avea dreptate.
M-a invatat chiar sa sap,sa scot cartofii din pamant cu grija chiar daca la inceput scoteam numai jumatati,sa plantez flori.
M-a facut sa imi doresc o gradina cu mirodenii,pomi fructiferi de care sa am grija asa cum m-a invatat el
Promit ca in curand ma voi trezit din nou atat de fericita ca si atunci...Sper

Chapter 21.Tata si noi doua

Intr-unul din momentele lui de nostalgie tata a inceput intr-o zi sa-mi povesteasca despre viata lui si a mamei inainte sa ne nastem eu si sora mea.Cand s-au casatorit,mama avea 18 ani si tata 22,cam tinerei,dar asa era pe vremea aia.Mama a ramas insarcinata prima oara cu sora mea la 21 ani,iar tata isi dorea cu disperare o fata,cel putin asa sustinea el.
Zece ani mai tarziu,am aparut eu,de data asta mama se pare ca ar fi vrut un baiat,iar tata tot o fata.I-am facut pe plac tatalui si am iesit exact ce si-a dorit.Rareori mai auzi un tata sa fie mandru ca are 2 fete,dar se pare ca el chiar si-a dorit.
Desi sunt atatia ani diferenta intre noi,ne intelegem bine,chiar si cand ii consumam spuma de par pentru prajiturile mele sau ii foloseam cutia de bijuterii ca pat pentru papusi.
Ma intreb oare daca tata ar fi avut 5 fete in loc de 2,tot mandru ar fi fost?!Probabil ca da.Vorba aia,pana si cioara isi lauda puiul:)

Chapter 20.Tata..si asteptatul

Astept sa sune,dar nu suna.Cam multe momente in care tot astept..in zadar.
Il asteptam in fiecare seara sa vina de la munca si tresaream de cate ori il vedeam.Imi doream sa il vad venind si cand voi fi avut 50 ani:)
Il astept asa cum m-a asteptat in fiecare dimineata timp de 12 ani cu ceaiul la 7 dimineata in bucatarie...ceai de tei indulcit cu 2 lingurite de zahar,in cana mea preferata.Cat sorbeam cu placere din ceai il priveam parca pe furis asteptand sa-mi zica ceva...si imi zicea.
Il astept ca in fiecare seara sa manancam toti 3 impreuna.Il astept sa ma trezeasca dimineata,sa ma alinte si sa ma minta ca ceasul e 12 cand de fapt e 9.Il astept sa ma strige sa ii umezesc buzele cu apa si sa il dau cu strugurel.Il astept sa ma strige si sa-mi zica ca e pofta de eclere si savarine pe 1 ianuarie.
Astept sa imi zica ca ii este dor de Tudor,nepotul lui cu care trebuia sa joace fotbal cand avea sa mearga in picioare.Tudor merge si chiar joaca fotbalu,dar nu cu bunicul lui.
Nu o sa uit niciodata privirea trista stiind ca nu ne va mai vedea niciodata,nu o sa uit niciodata cum m-a intrebat de ce plang iar eu i-am raspuns ca sunt doar racita.Nu o sa uit niciodata cand mi-a zis mama ca lui tata ii e dor de mine...
Astept sa-mi zici ca iti e dor de noi...