Un sincer "La multi ani" ar fi fost dragut

..de Sf Petru.
Niciodata nu am realizat ca tu chiar ai un nume frumos:)
O sa ma gandesc la tine toata ziua

:)Multumesc

...pentru ca m-ai ajutat sa ma ridic,pentru ca ai grija de mama,pentru ca esti langa mine in fiecare zi acolo intr-o alta forma,pentru ca ne readuci zambetul pe buze,pentru ca Iuli a fost fericita azi si relaxata,pentru tot:)

No more chapters.

Chiar daca titlul indica faptul ca nu voi mai scrie,nu va fi asa.Voi mai scrie pentru ca tot mai am multe de spus.
Din pacate,iar urmeaza o perioada grea si sper ca esti alaturi de mine.Sper ca tu esti cel care ma ajuta sa ma ridic cand ma pierd,cand nu stiu in ce directie s-o iau.Sunt cam trista,desi teoretic nu am de ce.Dar chiar nu simt pe nimeni aproape de mine.Nu vreau sa par copilul ala neinteles.Nu pot spune unei singure persoane tot ce am pe suflet,poate doar tie.Stiu macar ca tu nu ma judeci,indiferent de deciziile pe care le iau.
Mi-e dor de casa in am petrecut atata timp,de balconul unde am am petrecut zeci de ore,tu la tigara si eu la soare:) la masuta improvizata de tine si langa florile pe care le ingrijeai cu atata drag.Stiu ca nu am mai venit de mult timp la tine,dar promit sa vin si sa stau mai mult de data asta,singura.
Mi-e dor de tine:)si mamei ii este,si Iulianei...tuturor.Dar cred ca mamei cel mai tare.Ai grija de ea

Chapter 30.Doar o poza...Iuli si tatal meu

Chapter 29.Hachiko

Ma uit la poza ta in fiecare zi.Si zambesc,iti zic un "Buna dimineata "in graba,pt ca de cele mai multe ori trebuie sa fug ori la un examen ori la munca.Pe drum ascult muzica,sa nu ma plictisesc.Mi se intampla sa schimb melodia daca este prea trista,dar e una care parca nu ma lasa sa trec mai departe..e soundtrack-ul filmului "Hachiko,the dog story".Nu l-ai vazut cu siguranta,dar stiu ca ti-ar fi placut enorm,pe langa faptul ca am fi inundat camera daca ne uitam amandoi deodata.Este povestea unui caine,ce isi gaseste stapan un om cu suflet mare.Hachi il asteapta in fiecare zi de la munca pe stapan,pana intr-o zi cand acesta nu mai apare...Hachi stie ce are de facut asa ca timp de 10 ani isi asteapta stapanul in statia trenului.Poate ca stie ca nu va mai aparea,dar asta inseamna loialitate sa-l astepti pana la sfarsitul vietii pe cel care a fost bun cu tine,si te-a iubit poate mai mult decat pe el insusi.
Asa ca desi stiu ca nu vei mai aparea e de datoria mea sa astept pana la sfarsitul vietii.Asta e rasplata mea pentru 20 ani in care m-ai iubit,ai plans ori de cate ori am suferit,ai ras ori de cate ori am spus o gluma proasta,m-ai incurajat ori de cate ori nu imi dadea atentie baiatul pe care il placeam,m-ai strans tare in brate de ziua mea si m-ai aplaudat cand iti gateam,desi era probabil cea mai proasta mancare ever.
Te voi astepta,dragul meu:)

Chapter 28.Totul are un scop.Dar care e?

Stiu ca ai vrea sa ma tragi putin de urechi pentru ce am facut in ultima vreme,dar tu m-ai invatat ca fiecare lucru nu e intamplator si are un scop exact.Dar ia spune-mi care e scopul ridicarii tale spre cer?nu ti-ar fi placut sa-mi mangai usor capul cand aveam sa sufar sau cand aveam sa iti spun un lucru nu tocmai dragut despre mine si tu sa ma fi iertat.Ai stiut ca o sa ma doara atat?Ai stiut ca mama o sa se simta asa singura?Ai stiut ca o sa vin in fiecare seara de Pasti sa iti aduc lumina in alt loc decat acasa?Ai stiut ca o sa vin cu o lumanare in mana in loc cicolatica Rom sau prajitura Magura,preferatele tale?Ai stiut ca o sa ma joc fotbal cu Tudor si ca o sa ma uit in jurul meu sa vad daca esti acolo?Ai stiut ca o sa imi lasi o rana adanca in suflet?Ai stiut ca Iuliana nu poate citi tot ce am scris eu despre tine?
Daca stiai toate astea ramaneai..Asa ca,care e scopul?

PS:In poza,tata cu sora mea:)

Chapter 27. Un vis frumos...

Am avut o saptamana cam grea si nu prea am apucat sa mai scriu pe blog desi mi-au trecut foarte multe prin cap.Dupa post-ul de mai devreme,l-am visat pe tata impreuna cu sora mea si mama,eram toti 4 acasa linistiti si fericiti.Poate ca tata mi-a dat un semn,ca ne vede,ca ne simte...M-am trezit fericita si uimita totodata,pentru ca nu m-a mai durut asa tare,nu am mai simtit apasarea aceea in piept,ca si cum ma sufoc.Mi-a fost bine pentru prima oara dupa un vis cu tine.
Azi m-am urcat linistita in autobuz,in jurul meu stand numai oameni de peste 50 ani.In fata mea un barbat la 50-60 ani care mi-a atras putin atentia...semana cu tata,izbitor de mult.Nu m-am putut stapani si lacrimile au dat navala,am inghitit in sec si am incercat pe cat posibil sa evit contactul vizual cu barbatul respectiv.M-a tulburat,insa m-am ridicat de pe scaun si am coborat.Mi-am revenit dupa ce am fost la un magazin de jucarii si i-am cumparat 2 jucarii minutate lui Tudor,care pe 10 mai va implini 2 anisori.
Poate ca am fost lasa,as fi putut sa il privesc mai mult pe barbatul acela.
Maine ma duc la Iuli,voi sta cu Tudor sa ne jucam impreuna.O sa ne gandim la tine.
Te iubim:)